Încep bolile infecţioase de toamnă

▲ Frigul şi umezeala apărute brusc în acest început de toamnă determină, de multe ori, boli osteo-articulare grave care, însă, pot fi confundate cu simple răceli, din cauza lipsei simptomelor specifice ▲ În aceste cazuri, consultul reumatologului şi repausul sunt primele sfaturi ale medicilor specialişti către pacienţi ▲

Răcirea vremii în acest sezon de toamnă face să crească frecvenţa infecţiilor, unele mai grave, altele mai uşoare. Traheobronşitele şi pneumoniile, rinitele şi amigdalitele, rinosinuzitele şi otitele, infecţiile genito-urinare sau prostatice au semne caracteristice organelor afectate, după cum şi denumirea o subliniază. Dar aceste infecţii, de cauză microbiană sau virală, sunt însoţite şi, de cele mai multe ori, precedate de acuze osteo-articulare importante, oboseală, subfebrilitate, lipsa poftei de mâncare. Omul reclamă dureri musculare generalizate, ca după o febră musculară de efort, dureri care se accentuează la palparea zonelor musculare şi care sunt calmate cu frecţii cu spirt medicinal sau oţet.

Totodată, apar dureri articulare, uneori mai vii la extremităţile membrelor şi care împiedică funcţionalitatea acestora. Alteori se umflă articulaţiile degetelor, incomodând mersul sau prehensiunea. Aceste simptome generale, dacă sunt intense şi însoţite de semne „zgomotoase“ ale organelor în suferinţă, indică bolnavului că trebuie să se adreseze de urgenţă medicului, pentru a putea începe din timp tratamentul.

Mai problematic este atunci când intensitatea semnelor generale de boală este mică şi se instalează pe neobservate. Atunci, omul consideră că este o banală răceală sau reumatismul lui cel de fiecare zi, tratându-se cum crede şi mascând chiar evoluţia periculoasă a unei boli.

Tratamentul bolilor osteo-articulare

Prima măsură pe care trebuie să o ia cel atins de infecţiile uşoare, cu semnele generale mai sus menţionate, ar fi să se spună în repaus, pentru a permite organismului să-şi recupereze forţele. De asemenea, ar trebui să renunţe la activităţile fizice intense sau la activităţile intelectuale, rămânând mai mult timp în casă, deci într-un microclimat existent, chiar dacă nu este nevoie să se bage sub plapumă, dar trebuie să rămână cât mai mult timp relaxat.

Alimentele trebuie să fie de cruţare, adică uşor de digerat, conţinând strictul de vitamine necesar: supe de legume şi zarzavaturi, mâncare gătită doar înăbuşit sau fiert, fără grăsimi animale, proteinele fiind asigurate de lapte, brânză de vaci, un ou la două zile, eventual carne fiartă (de vită, pasăre), sucuri naturale de fructe, ceaiuri fierbinţi de tei şi muşeţel, câte 1-2 l/zi.

Bolnavul poate să-şi aşeze comprese reci pe articulaţiile umflate şi dureroase, prişniţe la cap, să facă frecţii generale cu spirt medicinal şi oţet, îndoit cu apă. Nu se recomandă automedicaţia, mai ales cu antibiotice, pentru că se maschează boala şi creşte rezistenţa microbilor, acest lucru făcând ca antibioticele să devină ineficiente şi alergizante.

În această perioadă de repaus se consultă medicul în vederea stabilirii conduitei terapeutice şi, apoi, a unei conduite de recuperare, aceasta din urmă trebuind să fie urmată cu stricteţe.