Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Indicaţii şi contraindicaţii ale curelor balneare

Indicaţii şi contraindicaţii ale curelor balneare

Un articol de: Vladdorin Bejan - 06 Oct, 2007

Ca specialitate medicală terapeutică, balneologia presupune utilizarea

factorilor naturali de cură (apă, nămoluri, climă, aer, mişcarea apelor,

floră şi faună), precum şi mijloace terapeutice (căldură, lumină, energie electrică, electromagnetică, mecanică).

În zilele actuale, Europa centrală şi de Est, care au staţiuni balneo-climaterice datorate reliefului complex şi variat, sub imboldul adepţilor mediului curat, sănătos şi natural, valorifică la maximum remediile naturale, fiziologice ieftine. În restul Europei, ţările ce nu beneficiază de staţiuni complexe şi bogate în factori naturali au centre regionale care valorifică totuşi câţiva metri pătraţi de nisip agreabil sau fluxul şi refluxul mării sau pur şi simplu soarele şi aerul. Aici, la un nivel înalt de eleganţă şi modernitate se adaugă masajul divers, kinetoterapia variată, aparatura performantă, care imită naturalul, prevenind, tratând sau recuperând boli complexe. În vestul Europei şi peste Ocean, Centrele de întreţinere şi reabilitare pun accent pe masaj şi mişcare.

În toate ţările civilizate şi intens industrializate, binecunoscuta pauză de prânz este obligatoriu completată cu program de mişcare şi gimnastică pentru decontracturare şi deconectare în vederea creşterii randamentului în muncă.

Tot în ţările avansate, datorită educaţiei medicale, cât şi a interesului omului de rând de a fi sănătos, dar şi datorită medicilor de familie, orice pacient este dirijat într-un Serviciu de întreţinere-reabilitare. Orice intervenţie terapeutică de specialitate medicală, chirurgicală, psihologică este urmată şi validată de o recuperare funcţională într-un centru de profil.

Carenţa actuală din cultura generală a corpului medical românesc, face ca balneofizioterapia, climatologia, medicina fizică, cultura fizică medicală să nu-şi găsească un loc înrădăcinat în preocuparea şi practica profesională. Din fericire, cunoştinţele populare despre valoarea benefică a factorilor naturali, precum şi tradiţia ca fiecare om care munceşte trebuie să meargă „la băi“ pentru refacere, iar copiii să se călească, mai face ca serviciile de balneologie să funcţioneze, pentru ca mai târziu să nu importăm surogat.

Scopul balneofizioterapiei

Cura balneară profilactică primară a stării de sănătate cuprinde „educarea comunităţii în legătură cu problemele cele mai importante de sănătate, precum şi în legătură cu metodele de prevenire şi control a problemelor ce pot să apară. Esenţa terapiei balneare constă în aplicarea ştiinţifică, ritmică, a unei terapii complexe, prin serii de stimuli într-un mediu schimbat“.

Cura balneară terapeutică se adresează organismului aflat în suferinţă, cu simptomatologie manifestă, care îi diminuează evident capacitatea de muncă, într-un interval de 18-20 de zile, sub factori caracteristici de cură, ce acţionează uneori cu efecte superioare terapiei medicamentoase şi îndeosebi cu rezultate la distanţă, pentru perioade mai lungi de timp.

Recuperarea medicală se face după ieşirea din faza acută, manifestă de boală. Se depun eforturi pentru a se recupera funcţiile diminuate sau de a substitui pe cele pierdute, în scopul creării unei independenţei individuale faţă de familie, societate, pentru reluarea în parte sau în totalitate a activităţilor sociale, cât mai aproape de cea avută anterior stării de boală.

Contraindicaţii în balneofizioterapie:

- toate afecţiunile acute sau cronice în perioada de exacerbare acută;

- toate bolile infecto-contagioase, până la terminarea izolării obligatorii;

- hemoragiile repetate, abundente, bolile hematologice şi neoplazice;

- bolile neurologice sau traumatismale craniocerebrale recente;

- tulburări psihice, narcomani, toxicomani, etilism cronic;

- sarcina şi lehuzia, în general, şi cea patologică, în special.

Indicaţiile generale ale balneofizioterapiei pe profile de patologie

- Boli reumatismale degenerative vertebrale şi periferice, inflamatorii imuno-genetice în faza de remisiune, boli reactive postinfecţioase, abarticulare (periartrite, tenosinovite, bursite, miozite), tulburări de statică şi dinamică osteoarticulară moştenite sau dobândite, rahitism şi sechele de rahitism, atrofii musculare cu disfuncţii secundare;

- Boli post-traumatice: aglodistrofia şi sechele după contuzii, entorse, luxaţii, fracturi, rezolvate ortopedic sau chirurgical;

- Bolile aparatului respirator: ale căilor aeriene superioare (sinuzite, rinosinuzite, laringite), ale căilor aeriene inferioare (bronşite cronice, bronşectazii), supuraţii pulmonare, astm bronşic, scleroemfizem, pneumoconioze, TBC pulmonară în faza de consolidare, sechele postpleurezii, BPOC;

- Bolile aparatului digestiv: gastrite cronice, boala ulceroasă, stomac operat, enterite şi colite, dischinezii biliare, colecistite, hepatite, sindrom aderenţial după peritonite, intervenţii chirurgicale abdominale, pancreatite cronice;

- Bolile aparatului cardiovascular: valvulopatii compensate, miocardite după opt luni de la terminarea fenomenelor acute, boala hipertonă stadiul 1 şi 2, fără fenomene de angor şi infarct în ultimul an şi fără fenomene de scleroză pronunţată a vaselor inimii, creierului, rinichilor, infarct miocardic în stadiul de compensare funcţională, boală hipotonă esenţială, arteropatii şi venopatii în stadiul 1 şi 2 funcţional;

- Bolile aparatului genito-urinar: glomerulonefrite cronice, pielonefrite cronice, litiaza renală, inflamaţii cronice ale căilor urinare, prostatite cronice, stări după intervenţii chirurgicale pe aparatul urinar, infecţii cronice sau subacute genitale feminine, sterilitate secundară, disfuncţii menstruale, tuberculoza genitală stabilizată;

- Boli ale sistemului endocrinometabolic: hipertiroidia, hipotiroidia, spasmofilia, osteoporoza şi postmenopauza, diabet zaharat, dislipidemii, alergii polifactoriale şi trenante;

- Boli psihice, nevroze astenice, insomnii, agitaţii psihomotorii;

- Boli ale organelor de simţ, mai ales în faza de remisiune funcţională;

- Boli stomatologice inflamatorii, degenerative, postextracţionale, tulburări de ocluzie şi dinamia articulaţiilor temporomandibulare.