Îndulcitorii: lumini şi umbre

Neîndoielnic, în zilele noastre există tendinţa, mai ales din partea doamnelor, de a avea grijă de „siluetă“. Din această cauză, privirile se îndreaptă adesea spre produsele pe care scrie „light“ sau „0 calorii“. Firmele producătoare, simţind în acest domeniu o sursă semnificativă de profit, scot pe piaţă produse solide sau lichide cu îndulcitori artificiali (edulcoranţi).

Reglementările europene în privinţa aditivilor alimentari recunosc două categorii de edulcoranţi:

- edulcoranţii nutritivi, numiţi şi polioli, cum sunt manitolul (E 421), xilitolul (E 967), sorbitolul (E 420) ş.a.; aceştia sunt utilizaţi mai ales la prepararea prăjiturilor „fără zahăr“, deşi ei aduc 2,4 kilocalorii (Kcal)/gram (zahărul oferă 4 Kcal/gram);

- cea de-a doua categorie cuprinde edulcoranţi sintetici, cum sunt aspartamul (E 951), acesulfamul-K (E 950), ciclamatul (E 955). La acestea se mai adaugă un produs de origine vegetală, provenit din planta „stevia rebaudiana“, originară din America de Sud, produs aflat în momentul de faţă pe piaţa franceză pentru o perioadă experimentală de doi ani. Din această plantă a fost extras un compus numit „rebaudiozidul A“, care se consideră a fi 100% natural faţă de celelalte substanţe care sunt obţinute prin sinteză chimică.

Deoarece sunt atât de mulţi utilizatori, s-a ridicat, în mod firesc, problema siguranţei în utilizarea acestor îndulcitori. Apele s-au tulburat când cercetătorii italieni au incriminat aspartamul în producerea de limfoame şi de leucemii la şobolani, în doze asemănătoare cu cele utilizate la oameni. La această semnalare, din martie 2006, Autoritatea Europeană de Securitate Alimentară a replicat, după alte cercetări, că o doză zilnică de 40 mg/kg de greutate corporală/zi nu determină astfel de efecte secundare. Pe de altă parte, cercetările făcute cu stevia la animal au arătat, totuşi, o potenţială toxicitate asupra rinichilor şi a sistemului reproducător. Din acest motiv autoritatea sus-menţionată nu a emis, încă, un aviz favorabil pentru unii dintre derivaţii obţinuţi din stevie.

Alte cercetări s-au preocupat de influenţa acestor îndulcitori asupra apetitului. Există unele observaţii care arată o creştere a apetitului la persoanele care folosesc îndulcitori în doză mică, fapt neobservat la cei care consumau doze mari. Sfatul specialiştilor subliniază ideea că nu trebuie că contăm pe edulcorante pentru a slăbi, deoarece, în multe cazuri, persoanele cresc în greutate după câteva săptămâni de utilizare a acestor produse.

Alte studii tind să arate că, totuşi, folosirea îndulcitorilor puternici poate fi de folos pentru a menţine greutatea după o cură de slăbire. Specialiştii susţin că folosirea acestor eldulcorante la diabetici este utilă doar pentru aceia dintre ei care sunt mari amatori de băuturi carbogazoase.

După cum subliniază doctorul Basdevant, medic nutriţionist la un renumit spital parizian, „utilizarea îndulcitorilor de către persoanele care cred că aceasta ar fi o soluţie pentru slăbit nu este în realitate decât o măsură limitată. Mica pastilă îndulcitoare, pusă în cafea pentru a înlocui zahărul, nu va îndepărta niciodată aportul energetic al unui prânz consistent“.

În final, două informaţii statistice interesante:

- în Europa, 75% dintre îndulcitorii sintetici sunt utilizaţi în băuturile carbogazoase;

- deşi bărbaţii consumă 40% din produsele îndulcitoare, ele sunt cumpărate în proporţie de 90% de către femei.