Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Infecţiile streptococice, cele mai frecvente boli ale copiilor

Infecţiile streptococice, cele mai frecvente boli ale copiilor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sănătate
Un articol de: Doina Dumitriu - 10 Mai 2011

Cantitativ, infecţiile respiratorii superioare includ faringitele, scarlatina şi amigdalitele, reprezentând forma cea mai importantă a infecţiei cu streptococ grup A. Aceste boli apar mai frecvent la copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 15 ani. Nu există nici o formă de imunizare activă împotriva streptococilor, dar depistarea promptă şi tratamentul adecvat pot reduce epidemiile de boli streptococice.

Streptococii din grupul A sunt responsabili de majoritatea infecţiilor streptococice umane şi conţin trei populaţii de germeni:

- cea care infectează faringele, dar şi pielea şi care determină reumatismul articular acut;

- tulpini faringiene care determină glomerulonefrita acută;

- tulpini de la nivelul pielii, ce pot determina glomerulonefrita acută, dar nu şi reumatismul articular acut.

Transmiterea infecţiei cu streptococ grup A este rezultatul contactului direct între persoanele infectate sau purtătorii sănătoşi şi persoanele respective. Nu există un rezervor de streptococ extrauman important; totuşi, ocazional, infecţia poate să apară şi prin intermediul alimentelor, mai precis prin lapte.

Copiii sunt principalii responsabili de răspândirea bolii streptococice, deoarece, la ei, infecţia este mai frecventă, iar purtătorii sănătoşi din rândul lor sunt numeroşi. Prezenţa unui copil infectat şi netratat într-o familie este urmată de infecţie faringiană a unui număr mare de copii şi adulţi din familia respectivă.

Sunt situaţii în care infecţia se prezintă sub o formă clinică uşoară, fără simptome, şi atunci persoanele respective nu se adresează medicului, nu primesc tratament şi sunt în totalitate capabile să răspândească streptococul.

Boala poate fi declanşată de factori epidemiologici, cum sunt climatul, sezonul şi zona geografică. De exemplu, colectivităţile de copii din cămine, grădiniţe sau internate, în timpul sezonului rece, realizează condiţii ideale pentru trecerea rapidă a streptococului de la individ la individ, declanşând astfel cele mai severe epidemii.

Boala streptococică este mult mai severă când sărăcia şi condiţiile proaste de locuit favorizează aglomerarea în locuinţă. În zonele cu climat temperat şi rece infecţiile faringiene cu streptococ variază în strânsă legătură cu sezonul, vârful incidenţei fiind între lunile decembrie şi mai.

Spre deosebire de infecţiile streptococice faringiene, care apar în sezonul rece, piodermitele streptococice apar mai frecvent vara, fiind favorizate de traumatisme, înţepături de insecte. Piodermita streptococică apare mai frecvent la sugari şi preşcolari.

Faringita streptococică are debut brusc, cu hiperemia faringelui, asociată uneori cu dureri abdominale şi greaţă, stare generală rea, greutate la înghiţit, cefalee, febră. La copilul de vârstă şcolară, infecţia respiratorie streptococică nu este însoţită de tuse. La copii şi copii mici faringitele streptococice au un debut acut şi bine definit, sunt însoţite de diaree, adesea cu escoriaţii în jurul narinelor şi tuse. Sunt rar asociate cu febră ridicată şi au o evoluţie prelungită, de 4-8 săptămâni.

Tratamentul antimicrobian vizează următoarele obiective:

- controlul prompt al procesului supurativ acut din tractul respirator superior sau din orice altă parte;

- prevenirea complicaţiilor supurative;

- prevenirea complicaţiilor nesupurative: reumatismul articular acut şi glomerulonefrita acută;

- eliminarea stării de purtător şi prevenirea transmiterii streptococului la alte persoane.

Pentru prevenirea reumatismului articular acut, tratamentul faringitei streptococice trebuie început cât mai repede posibil, după precizarea diagnosticului.

Nu există nici o formă de imunizare activă împotriva streptococilor.

Depistarea promptă şi tratamentul adecvat al infecţiilor streptococice, efectuarea de rutină a culturilor faringiene pot reduce epidemiile de boli streptococice. (Otilia Bălinişteanu)

@Scrieţi-ne pe adresa: "Ziarul Lumina", Str. Petru Movilă nr. 69, Iaşi; sau pe adresa de e-mail: otilia_balinisteanu@yahoo.com