Infecţiile urinare şi sarcina

Infecţiile urinare, în special cele joase, reprezintă o patologie extrem de frecvent întâlnită, atât la femeia tânără, activă sexual, cât şi la gravidă. Examenul de urină este o investigaţie care intră în protocolul de examene paraclinice obligatorii la gravidă, dar acest lucru nu este respectat de medicii care dispensarizează gravide. De aceea am ales acest subiect pentru articolul de astăzi.

„Cuza Vodă“ IaşiÎn general simptomatologia este tipică: usturimi sau dureri micţionale, polakiurie (urini reduse cantitativ, micţiuni frecvente, imperiozitate urinară), atunci când este vorba despre o infecţie joasă. Infecţiile înalte se însoţesc de stare generală alterată, febră, dureri lombare, inapetenţă. La gravidă, toate aceste semne pot fi diminuate, de aceea este necesară o depistare activă a bacteriuriilor asimptomatice printr-un examen sumar de urină efecuat lunar, pe tot parcursul sarcinii. Această investigaţie intră în protocolul de examene paraclinice obligatorii la gravidă, cu frecvenţa menţionată, însă rareori acest lucru este respectat de medicii care dispensarizează gravide, fie că sunt generalişti, fie obstetricieni. Acesta este şi motivul pentru care am ales acest subiect pentru articolul de astăzi.

La gravidă există factori predispozanţi pentru infecţii urinare, din cauza imunităţii reduse din această perioadă, a relaxării musculaturii tractului urinar sub influenţa hormonilor de sarcină, dar şi datorită compresiunii exercitate de uterul gravid asupra ureterelor începând din trimestrul doi.

Aceşti factori predispozanţi, adăugaţi uneori unei variante anatomice sau unei anomalii de tract urinar preexistente, în prezenţa agentului etiologic, pot duce la infecţii de gravitate variabilă, de la simple bacteriuri asimptomatice la cistite, pielocistite şi pielonefrite severe complicate, cu şoc septic şi insuficienţă renală acută.

De ce apare infecţia

În general, infecţia se produce pe cale ascendentă, agentul etiologic fiind un germen ce colonizează în mod patologic intestinul (ex. Esherichia coli, cel mai frecvent implicat, Proteus, Salmonella, mai rar). Acest germen este prezent pe tegumentele perineului, de unde este antrenat prin contact sexual atât în vagin, cât şi în căile urinare, prin meatul uretral. Prevenirea şi eliminarea portajului de bacil coli în intestin se poate realiza printr-o bună igienă (toaleta perineală cu apă şi săpun, zilnică, spălarea corectă a mâinilor ), dar şi printr-un regim alimentar bogat în derivate lactate (de tip lapte bătut, iaurt), conţinând tulpini de Lactobacillus acidophilus, germen comensal ce colonizează în mod fiziologic intestinul, contribuind la buna digestie, dar şi la îndepărtarea germenilor patolgici prin competiţie asupra substratului nutritiv.

Există în farmacii şi preparate sub formă de capsule, conţinând tulpini de Acidophilus, ce se pot administra în special la cazurile la care microbiota intestinală a fost afectată de tratamente repetate cu antibiotic pentru diferite afecţiuni, cât şi la cazurile în care avem de-a face cu infecţii urinare recidivante.

Metode de diagnostic

Diagnosticul va fi confirmat printr-un examen de urină (nitriţii în cantitate mare, cât şi prezenţa leucocitelor şi a florei intestinale în sediment), dar mai ales prin urocultură, care se va recolta obligatoriu înainte de începerea oricărui tratament.

Urocultura va izola agentul etiologic (germenul ce a cauzat infecţia), iar antibiograma ce se va efectua automat va stabili spectrul de sensibilitate la antibiotice al bacteriei în cauză. Rezultatul la urocultură şi antibiogramă ne va parveni în 48 de ore, dar o dată ce prelevarea s-a făcut, tratamentul trebuie să înceapă neîntârziat la cazurile cu infecţie clinic manifestă, în regim de spitalizare. Se preferă utilizarea Ampicilinei ca tratament de primă intenţie la gravidă, deoarece se poate folosi în deplină siguranţă pe sarcină, cu condiţia ca femeia să nu fie alergică la acest medicament, dar şi pentru că este eficace împotriva germenilor mai frecvent implicaţi în infecţiile urinare.

Bacteriuria asimptomatică se tratează doar după izolarea germenului şi testarea sensibilităţii sale la antibiotice. Tratamentul are în general un efect imediat, trebuie să dureze în medie 10-14 zile, pentru bacteriuriile asimptomatice şi 3-5 săptămâni în cazul infecţiilor severe de tip pielonefrită, deoarece incidenţa recăderilor este mare în ambele situaţii. După întreruperea tratamentului sunt necesare uroculturi de control, efectuate periodic pentru depistarea recidivelor, acestea necesitând de asemeni tratament, dar şi o investigaţie mai amănunţită a aparatului urinar într-un cabinet de profil urologic sau nefrologic. Uneori este necesar un tratament de specialitate, de tip montare de sondă ureterală „double J“, până după naştere, sau continuarea explorărilor postpartum pentru excluderea unei patologii preexistente sarcinii.

Ce antibiotice nu sunt indicate în timpul sarcinii

Antibioticele care nu trebuie administrate în timpul sarcinii sunt: aminoglicozidele (de tip gentamicină), tetraciclina, biseptolul, metronidazolul, cloramfenicolul, chinolonele (ex: ciprofloxacina).

În funcţie de antibiogramă se pot administra: penicilina, ampicilina, amoxicilina, cefalosporinele, colistinul, oxacilina, eritromicina, claritromicina.

Pacientele care au prezentat infecţii urinare recidivante în timpul sarcinii vor fi trimise obligatoriu pentru un examen de specialitate

Netratate la timp sau corect, neurmărirea corespunzătoare a pacientei după episodul infecţios, toate acestea pot avea consecinţe grave asupra sănătăţii mamei, atât imediate (abces renal sau perirenal, sepsis sever, insuficienţă renală acută), cât şi la distanţă (pielonefrită cronică, insuficienţă renală cronică).

Infecţia urinară poate provoca naştere prematură

Fătul, de asemenea, poate fi afectat, infecţia urinară fiind o cauză de naştere prematură, dar şi de retard de creştere intrauterină. Toate aceste consecinţe pot şi trebuie să fie evitate printr-o consultaţie prenatală de calitate, în special la nivelul de bază, în teritoriu, acolo unde medicii de familie pot efectua cu uşurinţă un examen de urină la fiecare gravidă, cel puţin trimestrial, această investigaţie fiind simplă şi ieftină. Se găsesc în magazinele şi depozitele de tehnică medicală teste rapide, care costă în jur de 1,5 RON şi care introduse două secunde în urină ne dau informaţii rapide despre prezenţa şi cantitatea la acest nivel a glucozei şi a cetonelor (util în cazul diabeticelor), a urobilinogenului (util în cazul suspiciunii de hepatită), a hematiilor (întâlnite în glomerulonefrite, litiază urinară), a nitriţilor şi leucocitelor (markeri ai infecţiilor urinare). Acest test rapid, orientativ ar fi de imens ajutor confirmarea suspiciunii clinice, dar nu înlocuieşte urocultura, ce trebuie obligatoriu recomandată în cazul unui examen de urină patologic.