Inimă şi cord

Obişnuim a spune fiinţelor dragi că le iubim "din toată inima" sau celor care ne-au făcut un bine că le mulţumim "din inimă". De altfel, eu le spun adesea studenţilor că ceea ce la ei se numeşte inimă la mine se cheamă cord. Aceasta se datorează faptului că odată cu trecerea anilor devenim mai conştienţi de problemele pe care ni le face această pompă, care ne mobilizează sângele în corp din prima până în ultima zi a existenţei noastre.

Ce este de fapt inima? Este un muşchi, muşchiul cardiac şi, ca şi pe ceilalţi muşchi, noi îl solicităm continuu şi uneori îl supunem la eforturi exagerate. Pentru a rezista la aceste eforturi inima trebuie antrenată. Aceasta se realizează printr-o activitate fizică regulată.

În urmă cu ani, medicii recomandau alergarea, înotul sau bicicleta. Astăzi ei sunt mai puţini exigenţi şi consideră că şi activităţi mai uşoare ar fi satisfăcătoare în acest sens. Astfel, inima se poate menţine în formă şi dacă o persoană practică mersul pe jos de două ori pe zi, câte 30 de minute. Rezultatul acestor plimbări se constată în ameliorarea performanţelor inimii, adică scăderea numărului de bătăi pe minut şi creşterea volumului de sânge pompat cu fiecare bătaie. Dacă se doreşte o performanţă superioară, atunci şi antrenamentul trebuie intensificat. Se recomandă în acest caz să se efectueze trei şedinţe săptămânale cu o durată de 30-60 de minute fiecare. Este extrem de important ca, în cadrul acestor şedinţe, să se respecte triada: încălzire - efort - recuperare. Încălzirea are rolul de a permite creşterea progresivă a ritmului cardiac, a respiraţiei şi a temperaturii corpului până la valori ce vor permite un efort susţinut. Concomitent cu creşterea forţei muşchiului cardiac, acest tip de exerciţii ameliorează şi circulaţia în artere. În acest fel scade munca inimii şi, mai mult decât atât, după un număr de antrenamente se dezvoltă şi reţeaua sanguină care hrăneşte inima.

Ca orice mecanism, şi cel al muşchiului cardiac trebuie hrănit şi întreţinut. Sedentarismul nu este altceva decât un mod de a neglija întreţinerea acestui organ vital. Deci, decât să ajungeţi la "stenturi" (proteze care păstrează dilatate vasele inimii), sau "by-pass"-uri (operaţii de revascularizare a arterelor îngustate ale inimii), mai bine daţi-vă jos din fotoliu sau din maşină şi plimbaţi-vă pe trasee plăcute ochilor.

Nu este mai puţin adevărat că persoanele în vârstă, cărora le displace efortul fizic, doresc să-şi păstreze calităţile, apelând la diverse produse farmaceutice. În urmă cu un deceniu, în reviste din Franţa au apărut numeroase reclame pentru o veritabilă "pilulă de întinerire", DHEA (dehidroepiandrosteron). Câteva miligrame din acest hormon sintetic luate zilnic ar îndepărta simptomele îmbătrânirii. Acest hormon, înrudit chimic cu testosteronul şi estrogenii naturali, ar fi eficace după vârsta de 65 de ani, deoarece (anunţau reclamele) ar normaliza tensiunea arterială, ar scădea depunerea de grăsimi şi ar păstra elasticitatea pielii. Acest asalt mediatic a ajuns în atenţia Agenţiei Franceze de Securitate Sanitară, care s-a arătat mai puţin convinsă de beneficiile produsului şi mai îngrijorată de riscurile sale. Bazată şi pe unele studii americane, agenţia a informat că la femeie există riscul apariţiei de cancere de sân şi de uter, iar la bărbat de cancer de prostată. Mai mult, terapia îndelungată creşte riscul de a dezvolta şi maladii cardiovasculare. Din această cauză agenţia sus-citată descurajează medicii în a prescrie hormonul "întineririi".

În concluzie: vă invit la plimbare !