Între medicină şi şarlatanie

Am avut ocazia şi cu alte prilejuri să prezint succint informaţii despre terapiile complementare. Aceste tipuri de terapii sunt considerate de către unii ca adjuvante ale tratamentului cu medicamente, iar de către alţii chiar mijloace independente de vindecare. Fără a nega aportul unora dintre aceste terapii în procesele de vindecare, aş vrea să atrag serios atenţia asupra posibilităţilor mai mult decât limitate în terapia unor boli "serioase".

Se cunoaşte efectul pozitiv pe care îl poate declanşa la un bolnav încrederea într-un "leac" nou sau într-un alt medic. Acest tip de efect (atunci când "leacul" este lipsit de valoare terapeutică) se numeşte "efect placebo". Eu consider că acest efect stă la baza multora dintre terapiile complementare şi serveşte la ameliorarea unor afecţiuni minore, cum ar fi nevrozele minore, simptomele de menopauză sau diverse forme de agitaţie.

Motivele pentru care revin astăzi la această temă sunt:

- apariţia tot mai frecventă pe ecranele televiziunilor a unor persoane care clamează că deţin produse naturiste sau minerale, dispozitive sau aparate bioenergetice, cu care vindecă diferite forme de cancer. Chiar dacă toate acestea nu ar fi nocive pentru organism, ele păcătuiesc prin întârzierea pacientului de a se prezenta la medic şi de a fi tratat prompt şi eficace, după scheme moderne, verificate clinic pe sute sau mii de bolnavi. Îmi vine în minte un caz prezentat de un coleg de la Institutul Oncologic din Bucureşti, în care o fată de 19 ani, diagnosticată cu o formă de neoplasm operabil, a refuzat operaţia şi s-a tratat prin metode complementare timp de un an şi jumătate. A revenit la Institutul Oncologic în stare gravă, plină de metastaze, astfel că nu a mai putut fi salvată;

- încă din timpul perioadei de specializare, pe care am petrecut-o în USA (1971-1972), la un institut oncologic, am făcut cunoştinţă cu o publicaţie care informa despre valoarea unor tratamente non-conformiste în cancer. Cercetătorii verificau riguros datele clinice şi apoi informau medicii şi publicul larg. Aşa am aflat despre lipsa de eficacitate a terapiei cancerului cu derivaţi de petrol, cu unele plante exotice, cu derivate apicole ş.a. Revenirea în actualitate a acestor pseudo-tratamente pare să ţină mai puţin de naivitate şi mai mult de şarlatanie. Prezentarea pe micul ecran a unor cazuri de persoane care clamează "vindecarea" cu aceste produse este, de regulă, o "făcătură" şi nu poate înlocui studiile clinice riguroase, susţinute statistic, necesar a fi făcute în astfel de cazuri.

Este drept că în condiţiile actuale de criză a sistemului nostru sanitar nu se poate urma întotdeauna şi pentru toţi pacienţii un tratament modern, corect şi prompt, deşi avem medici specialişti de valoare europeană. Acest fapt deprimant contribuie la înmulţirea aşa-zişilor "vindecători", care, cu concursul larg al unor publicaţii şi televiziuni, se îmbogăţesc pe seama credulităţii şi disperării bolnavilor şi a familiilor acestora.