„Învăţăturile“ lui Pavlov

De o jumătate de veac trăiesc şi muncesc în mediul universitar. Am ajutat, după puterile şi priceperea mea, la pregătirea a zeci de generaţii de medici, care îşi desfăşoară activitatea în ţară şi străinătate. Dintre aceştia, unii au ales calea dificilă, dar generatoare de reale satisfacţii, a cercetării ştiinţifice. Nu toţi au avut succes, deoarece pentru cercetare este nevoie de unele calităţi mai deosebite.

Cu toţii am auzit de renumitul savant Pavlov, dar, dacă întrebi pe cineva ce ştie despre el, îţi va răspunde, invariabil, că este: "cel care facea reflexe condiţionate la căţei". Puţini ştiu însă că celebrul savant (a cărui operă a fost încununată cu Premiul Nobel) a fost şi un creator de şcoală, care s-a aplecat cu grijă asupra elevilor săi. Iată ce sfaturi oferea tineretului studios dornic de performanţe ştiinţifice:

- "Fiţi perseverenţi: aceasta este principala condiţie necesară unei munci ştiinţifice şi rodnice. Înainte de a încerca să vă înălţaţi pe culmile ştiinţei, învăţaţi bazele, alfabetul ei. Nu păşiţi niciodată mai departe fără a vă fi însuşit şi asimilat complet cele învăţate mai înainte. Nu încercaţi să treceţi cu buretele peste lipsurile cunoştinţelor voastre. Nu le acoperiţi, nici cu cele mai îndrăzneţe ipoteze! Toată ştiinţa voastră nu va fi decât un balon de săpun. Şi oricât v-ar bucura privirea reflexelor acestui balon, el inevitabil va plesni, nerămânându-vă vouă altceva decât confuzia";

- "Aveţi răbdare: învăţaţi, acumulaţi, combinaţi faptele. Faptele sunt sprijinul savantului, fără ele nu vă veţi putea înălţa. (...) Observând, învăţând, experimentând, siliţi-vă să nu vă opriţi la suprafaţa faptelor, ci căutaţi să pătrundeţi în taina originilor lor". În legătură cu acest deziderat, un scriitor italian, autorul unei cărţi intitulate "Barbarii", consideră că există savanţi adevăraţi, pe care îi compară cu scafandrii care coboară în adâncuri pentru a descifra tainele lumii, şi o altă categorie de cercetători, pe care îi compară cu "surferii", deoarece grija lor principală nu este de a descifra faptele, ci de a se menţine mereu "pe val";

- Modestia. Scrie savantul: "niciodată să nu credeţi că ştiţi totul. Oricât v-ar aprecia lumea, să aveţi întotdeauna curajul de a spune: ceea ce ştiu - nu ştiu perfect. Nu lăsaţi orgoliul să pună stăpânire pe sufletele voastre... Din cauza lui puteţi pierde spiritul obiectivităţii";

- Pasiunea. "Să ţineţi minte totdeauna că ştiinţa cere omului toată viaţa lui. Şi de-aţi avea chiar două vieţi, nici acestea nu v-ar ajunge. Ştiinţa cere de la om o încordare uriaşă şi o pasiune fierbinte. Fiţi pasionaţi în munca şi în cercetările voastre".

Aceste înţelepte rânduri sunt cuprinse în ultima scrisoare a savantului octogenar, adresată tineretului studios din ţara sa. Deşi a fost scrisă acum trei sferturi de veac, îndemnurile cuprinse în ea sunt valabile şi astăzi pentru tineretul din întreaga lume.