Izvoarele de sănătate de la Slănic Moldova

Staţiunea Slănic Moldova, binecunoscută şi apreciată atât în România, cât şi peste hotare pentru calităţile terapeutice ale celor peste 20 de izvoare minerale, se găseşte în partea centrală a Moldovei, lângă oraşul Târgu Ocna, fiind situată pe versantul estic al Carpaţilor Orientali. Staţiunea, având o altitudine de 530 m, este amplasată pe valea pârâului Slănic, vale tăiată de acesta pentru a-şi deschide drumul printre două culmi muntoase paralele, până la vărsarea în râul Trotuş.

Domeniul Slănic a fost cedat de domnitorul Racoviţă pentru a se asigura un venit Spitalului „Sf. Spiridon“ din Iaşi. În anul 1800, arendaşul domeniului a descoperit, în cursul unei vânători, izvoarele minerale. În scurtă vreme, vestea valorii lor terapeutice a trecut hotarele ţării. După 1839 se descoperă şi alte izvoare, care la expoziţiile internaţionale de la Paris şi Viena obţin medalii de aur.

Primul Război Mondial a distrus vilele şi instalaţiile de la izvoare. Refacerea Slănicului începe în 1922; o adevărată înflorire o aduc însă ultimii ani, acum construindu-se hoteluri moderne şi o nouă bază de tratament lângă Sanatoriul Racoviţă.

După cel de-al Doilea Război Mondial, Spitalul „Sf. Spiridon“ din Iaşi şi-a reluat obligaţiile de epitrop, detaşând medici, surori medicale şi personal auxiliar mai ales în sezonul de vară, mult mai aglomerat.

Studenţii din anii terminali de la Facultatea de Medicină din Iaşi (în perioada 1945-1950), împreună cu profesori devotaţi de la fiziologie, biochimie, balneologie, din clinici medicale şi chirurgicale au făcut cercetări de laborator şi experienţe clinice la faţa locului, punând bazele unei utilizări ştiinţifice şi moderne a apelor minerale de la Slănic Moldova.

Climatul staţiunii

Este condiţionat de situarea sa geografică pe versantul estic al Carpaţilor Orientali, în fundul unei văi împădurite şi înconjurată de masivi muntoşi, de asemenea, împăduriţi. Presiunea atmosferică este medie, cu valori mai ridicate în noiembrie şi mai scăzute în aprilie. Temperatura medie lunară este în timpul verii de 15-18 grade Celsius. Numai în lunile decembrie, ianuarie şi februarie media termică este negativă (-4 grade).

Curenţii de aer sunt reprezentaţi de vânturi de est, care aduc precipitaţii mai abundente, dar de foarte scurtă durată, în lunile mai-august. Vânturile din vest au un caracter de foen cald şi uscat.

În cursul lunilor calde de vară media lunară a zilelor senine este de 15. În lunile reci de iarnă timpul este mai închis; iernile sunt liniştite, cu zăpezi abundente, fără vânturi puternice, fapt ce determină o solicitare intensă staţiunii în acest anotimp.

Factori terapeutici

Izvoarele minerale reprezintă bogăţia terapeutică principală a staţiunii. Deşi caracteristica generală a apelor minerale este aceea de ape clorurate, bicarbonatate, sodice, carbogazoase, totuşi, la Slănic Moldova se găsesc şi izvoare alcaline sau oligominerale, care conferă staţiunii o foarte largă gamă de posibilităţi terapeutice.

Chimismul apelor minerale este imprimat de caracterul rocilor străbătute de pânzele de apă freatică. Valea Slănicului este săpată în terenuri terţiare vechi. Gresia de Kliwa sau Tiseşti, fină şi silicioasă, reprezintă cimentarea nisipurilor plajei marine din terţiar. La baza ei stau şisturi disodilice, în straturi subţiri şi impregnate cu substanţe organice, săruri şi sulf. Aceste şisturi explică provenienţa sărurilor minerale din apele ce se ivesc la suprafaţă.

Dincolo de cascadă, între culmea Dobrului şi Checheş, valea Slănicului despică gresia de Uzu. În preajma izvoarelor, în zona internă şi marginală a flişului Carpaţilor Răsăriteni se întâlnesc pe o linie tectonică de contact cu fenomene postvulcanice, fap ce explică impregnarea cu CO2 a apelor minerale din staţiune.

Apele minerale din Slănic Moldova sunt folosite în cura internă; instalaţii moderne folosesc aceste izvoare şi în cura externă sau în pulverizaţii şi aerosoli.

Indicaţiile de cură

Primele cercetări ştiinţifice privind apele minerale din România au fost efectuate cu apele minerale de la Slănic Moldova. Încă din anul 1910, A. Theohari şi A. Babeş publică la Paris „Acţiunea izvoarelor 1,3,6 asupra secreţiei gastrice“.

Numeroasele izvoare minerale ale Slănicului au fost studiate experimental sau au fost făcute observaţii clinice la bolnavi, în urma tratamentului cu acestea, fie folosind un singur izvor mineral, metodă ce poate aprecia acţiunea farmacodinamică a izvorului respectiv, fie folosind mai multe izvoare în cursul curei.

Izvorul nr. 1 a fost obiectul a numeroase cercetări ştiinţifice. În urma curei efectuate de bolnavii din staţiune nu s-a constatat, folosindu-se acest izvor, un efect deosebit asupra secreţiei gastrice. Apa de la izvorul 1 este indicată în gastroduodenite cronice cu hiperaciditate, în dispepsii hiperstenice şi în maladia ulceroasă în fazele de acalmie.

Efecte terapeutice superioare în hepatita cronică au fost obţinute prin asocierea curei hidrominerale cu o serie de 10-15 iradieri cu unde ultrascurte, transhepatic, pe durate de 30-40 de minute.

Efectele farmacodinamice ale fiecărui izvor mineral sunt folosite de medicii din staţiune, de obicei, prin asocierea a două sau trei izvoare în cursul unei zile; în felul acesta efectele farmacodinamice ale unui izvor sunt însumate sau corectate cu ale celuilalt, cu care este cuplat în timpul curei hidrominerale.

Această folosire combinată a apelor minerale este individualizată şi indicată, în general, în următoarele boli:

Boli ale aparatului digestiv:

- gastroduodenite cronice cu hipo sau hiperaciditate;

- maladia ulceroasă (în faza acalmie);

- sechele postoperatorii pe stomac şi pe căile biliare;

- dispepsii gastro-intestinale;

- enterocolite cronice nespecifice;

- alergoze de origine digestivă;

- hepatita cronică stabilizată;

- angiocolită cronică;

- dischinezie biliară;

- colecistită cronică.

Boli de nutriţie:

- gută;

- diabet.

Boli ale rinichiului şi căilor urinare:

- sechele după glomerulonefrite;

- pielocistite cronice;

- infecţii urinare;

- litiază urinară.

Boli cronice nespecifice ale aparatului respirator şi căilor respiratorii superioare:

- rinite;

- rinofaringite;

- laringite;

- sinuzite;

- traheobronşite;

- astm bronşic;

- bronşiectazii;

- emfizem pulmonar.

În ultimii ani, bolile bronhopulmonare se tratează cu deosebit succes în sanatoriul subteran din salina Tg. Ocna (18 km de la Slănic), unde pacienţii sunt transportaţi zilnic, în mod organizat. Asocierea tratamentului complex, efectuat în staţiune, cu cel din salină a condus la o creştere impresionantă a ameliorărilor obţinute în tratamentul bolilor respiratorii.

Cazare şi masă

Staţiunea dispune de posibilităţi de cazare în hotel, sanatoriu cu 500 de locuri, pavilioane, vile, camping, capacitatea totală fiind de 2.730 de locuri permanente.

Principalul hotel este „Perla Moldovei“ de confort I, având o capacitate de 3 apartamente şi 89 de camere cu unu şi două paturi. Hotelul dispune de încălzire centrală, apă caldă şi rece, baie la fiecare cameră, telefon în cameră, restaurant, braserie, cofetărie, birou de informaţii turistice, parking, cabinete medicale şi unele instalaţii de tratament pentru boli respiratorii.

Staţiunea dispune, de asemenea, de pensiuni-cantine cu regimuri dietetice, restaurante, braserii, cofetării.

Instalaţii medicale şi proceduri terapeutice

Buvete individuale şi grupate sub formă de baruri de ape minerale cu ape din diverse izvoare, instalaţii pentru pneumoterapie (aerosoli, inhalaţii, aparate pentru supra şi subtensiune), instalaţii pentru hidroterapie (afuziuni, duşuri terapeutice, duş-masaj, duş subacval, băi cu plante, băi cu CO2, bule de aer), instalaţii pentru băi minerale în bazine şi vane, instalaţii pentru electroterapie (galvano-ionizări, unde ultrascurte, curenţi diadinamici, curenţi cu impulsuri magnetodiaflux, ultraviolete), alte instalaţii (saune, ultrasunete, săli de masaj, săli pentru gimnastică medicală, cosmetică medicală, împachetări cu parafină).

Staţiunea Slănic dispune de o policlinică cu cabinete de diverse specialităţi medicale, cabinet de radiologie, laboratoare clinice.