Jumătate din populația lumii ar putea ajunge mioapă

Specialiștii trag un semnal de alarmă privind dinamica cazurilor de miopie în lume în următorii ani, legată în mare măsură de modul de viață și de mediul în care trăim. Se estimează că până în anul 2050 aproape 4,9 miliarde de oameni, însemnând jumătate din populația globului, vor avea probleme cu vederea la distanță.

Principalele cauze sunt legate de timpul prea lung pe care tot mai mulți dintre noi îl petrecem în fața ecranelor de calculator și a altor dispozitive electronice, dar și sedentarismul, care afectează și el vederea la distanță, din cauza timpului petrecut mai mult în spații închise.

Pe de altă parte, numărul crescând al oamenilor care suferă de miopie ar putea avea drept cauză și o serie de mutații care au loc în procesul de selecție naturală. Cercetătorii de la Universitatea din Michigan, citați de cotidianul Daily Mail, au observat că multe dintre mutațiile genetice care predispun la miopie sunt asociate cu o capacitate reproductivă mai mare a celor cu astfel de mutații. Cu alte cuvinte, cei cu această predispoziție genetică de a fi miopi au în general mai mulți copii și la vârste foarte tinere. Ei le transmit și copiilor lor această predispoziție genetică, fapt ce contribuie la înmulțirea cazurilor de miopie.

În cadrul studiului au fost analizate mai mult de 63 de mii de probe genetice aparținând unor voluntari cu vârste între 40 și 69 de ani din Marea Britanie. Datele obținute au arătat că, pe parcursul a 25 de ani, probabilitatea de apariție a miopiei în jurul vârstei de 40 de ani a crescut cu peste 13% în cazul persoanelor care prezentau mutațiile respective. 

Nu se știe însă exact de ce exis­tența acestor mutații genetice in­fluen­țează capacitatea reproductivă a persoanelor participante la studiu. O posibilitate ar fi ca, pe lângă pre­dispoziția la miopie, muta­țiile respective să aibă ca efect și îmbu­nă­tățirea capacității reproductive. O altă posibilitate ar fi ca mutația asociată predispoziției la miopie să fie poziționată pe genomul uman foarte aproape de o mutație care influențează capacitatea reproductivă, așa încât, practic, prima mu­tație să o tragă după ea și pe cealaltă, atunci când se produce selec­ția naturală.