Lămâile, cea mai bună sursă de vitamina C

Lămâiul este o specie citrică, originară din ţinutul Kashmir (India), de unde s-a extins, prin intermediul comercianţilor arabi, în Orientul Apropiat şi în nordul Africii şi mai apoi în toată lumea. În terapia naturistă, lămâiul ocupă un loc de frunte, fiind utilizate pentru tratamente atât fructele, cât şi frunzele, florile, scoarţa internă a rădăcinii şi a tulpinii.

Pulpa fructelor este bogată în glucide, săruri minerale şi vitamine naturale, îndeosebi vitaminele C, A, B1, B2, E, P şI PP, care au acţiuni tonice asupra aparatului cardiovascular, redau elasticitatea arterelor, scad concentraţia colesterolului sanguin şi stimulează funcţia leucocitară, cu creşterea imunităţii la infecţii.

Vitamina C există în cantitate de 40-50 mg la 100 g produs (o lămâie conţine 30 mg de acid ascorbic, adică jumătate din cantitatea necesară pe zi). Aceasta circulă prin organism şi neutralizează radicalii liberi cu care vine în contact, acţionează în reacţiile de oxidoreducere, ajută la prevenirea cancerului, măreşte capacitatea de apărare în bolile infecţioase, favorizează fixarea calciului, previne hiperaciditatea gastrică şi influenţează activitatea glandelor endocrine.

Vitamina A are rol important în procesele de creştere şi de menţinere a tinereţii ţesuturilor. Vitaminele din complexul B au rol esenţial în echilibrarea sistemului nervos, iar vitamina PP este un factor important de protecţie vasculară.

Important este şi un principiu amar (limonin), cu efecte antioxidante, ajutând la micşorarea tumorilor maligne. În coaja fructelor un component important este uleiul eteric, în doză de 0,35% din greutatea fructelor întregi. Uleiul dă aroma caracteristică şi prezintă unele proprietăţi terapeutice importante.

Proprietăţile terapeutice sunt diverse, datorită conţinutului bogat în substanţe necesare organismului uman. Lămâiul este apreciat încă din cele mai vechi timpuri pentru calităţile sale date de bogăţia în vitamine şi alte substanţe bioactive.

În prezent, gama recomandărilor terapeutice este impresionantă, uneori chiar exagerată pentru aplicaţii în uz intern şi extern, în alimentaţie, cosmetică şi alte domenii.

În bolile aparatului digestiv, lămâile au efecte în:

- gastrite, hiperaciditate gastrică, spasme gastrice, ulcere gastrointestinale;

- steatoză hepatică, insuficienţă hepatică şi pancreatică cu eliminarea toxinelor, hepatită, ciroză hepatică, icter, ascită, litiază biliară, dischinezie biliară, stimularea secreţiilor pancreatice;

- infecţii stomacale şi intestinale, diaree produsă de antibiotic, dizenterie, balonări, aerofagie, parazitoze intestinale, lipsa poftei de mâncare. De remarcat că, deşi sucul de lămâie este acid, prin metabolizare produce carbonat de potasiu, care ajută la neutralizarea excesului de aciditate gastrică.

În afecţiunile respiratorii acţionează în caz de astm, bronşite, infecţii pulmonare, gripe, răceli, tuse convulsivă şi spastică, laringite, faringite, amigdalite, răguşeli, sinuzite, stări febrile, tuberculoză pulmonară şi osoasă, usturimea gâtului (suc amestecat cu miere).

În tulburările sistemului nervos are efecte pozitive în combaterea asteniei nervoase, iritabilitate, oboseală, insomnie, cefalee, migrene, stări de depresie, tristeţe, frică, apatie.

În bolile cardiovasculare intervine în hipertensiunea arterială, ateroscleroză coronariană, palpitaţii, scăderea colesterolului şi glicemiei din sânge (alături de morcov şi ţelină), fluidizarea şi purificarea sângelui, stimularea circulaţiei sanguine cu refacerea capilarelor fragile, evitând flebitele, varicele şi hemoragiile.

În bolile renale are efecte în dizolvarea calculilor renali, în combaterea infecţiilor urinare, nefritelor şi în reducerea cantităţii de uree şi acid uric din sânge.

În bolile metabolice are efecte favorabile contra obezităţii, celulitei, scorbutului, în fixarea calciului la copiii anemici, precum şi în întărirea sistemului imunitar. De asemenea, previne îmbătrânirea prematură.

Nu pot fi neglijate efectele antioxidante şi anticancerigene, cu acţiuni verificate contra cancerelor la nivelul cavităţii bucale, piele, plămâni, sân şi colon.

Prin tratamente externe, lămâile sunt foarte eficiente în:

- furuncule, pecingine, răni, negi, plăgi infectate, herpes, arsuri, degerături, varice, înţepături de insecte;

- alopecie;

- hemoragii nazale, sinuzite, stomatite, afte;

- otite, blefarite.