Leorda și păpădia, purificatorii sângelui

După anotimpul de iarnă în care alimentaţia a fost bazată, în principal, pe produse din carne şi cu mare carenţă în legume proaspete, devine absolut necesară o curăţire a sângelui şi a organismului, intrat în primăvară mai anemic şi cu o imunitate mult diminuată. În această perioadă, natura intervine cu două plante de mare valoare: leorda şi păpădia.

Proprietăţile terapeutice ale leordei reliefează, în primul rând, rolul depurativ, respectiv capacitatea de curăţire a sângelui, ficatului, stomacului şi intestinelor, mult mai activă decât la usturoi. Pentru această acţiune, se recomandă ca, în fiecare primăvară, să se facă o cură de patru săptămâni, cu frunze proaspete (de remarcat că, prin uscare, frunzele îşi pierd din proprietăţi). În plus, sunt evidente efecte antiseptice, bactericide, antitoxice, diuretice, hemostatice, hipotensive, antisclerotice, vermifuge şi stimulatoare ale peristaltismului intestinal şi ale contracţiilor uterine.

Prin consumul intern, leorda acţionează favorabil în numeroase afecţiuni:
- în bolile gastrointestinale are efecte în diaree acută şi cronică, dizenterie, indigestii, insuficienţă biliară, colici abdominale, balonări şi în distrugerea viermilor intestinali;
- în afecţiuni cardiovasculare curăţă sângele de substanţe toxice, reduce hipertensiunea arterială, intervine în ateroscleroză coronariană, hematurie, scăderea colesterolului, datorită conţinutului în adenozină, previne accidentele vasculare, evitând apariţia trombozei şi tromboflebitei prin fluidificarea sângelui şi de dizolvare a plăcilor de colesterol;
- în bolile aparatului respirator este benefică la persoane cu bronşite, tuberculoză pulmonară şi infecţii la nivelul căilor respiratorii superioare (gripe, răceli);
- în afecţiunile sistemului nervos întăreşte memoria, prin mărirea capacităţii de memorare, combate momentele de lapsus, amneziile, insomniile, ameţelile de dimineaţă, depresiile psihice, presiunea din cap şi stările de anxietate (frică) şi de nelinişte;
- în boli renale curăţă rinichii şi vezica urinară, favorizează urinarea şi elimină excesul de acid uric, foarte dăunător la bolnavii de gută.

Forme de utilizare

Având un excelent rol purificator, prin eliminarea deşeurilor toxice din ficat şi din sânge, precum şi un important rol fortifiant al întregului organism, leorda este recomandată într-o cură benefică de primăvară:
- frunzele proaspete se consumă primăvara într-o cură de trei-patru săptămâni, fiind amestecată cu diferite preparate culinare: salate de crudităţi, supe, ciorbe, piure (în asociere cu urzica vie), găluşte, chiftele, perişoare, cartofi, tocane cu carne, având atât rol decorativ, cât şi condimentar foarte gustos, în locul usturoiului.
- tinctura din frunze sau bulbi tocaţi mărunt se prepară în alcool de 38-400 unde se macerează timp de 14 zile la soare; se strecoară şi se păstrează în sticle închise la culoare, în loc răcoros şi întunecos. Zilnic se iau câte 10-15 picături, în puţin ceai sau apă, de trei-patru ori pe zi, având efecte deosebite în dobândirea unei memorii excelente. Tinctura bine păstrată permite să se beneficieze tot timpul anului de puterea curativă a leurdei.
- infuzia de leordă se prepară din două linguriţe frunze tocate la 200 ml apă clocotită; se beau unul-două ceaiuri pe zi.
- vinul de leordă se prepară dintr-un pumn de frunze proaspete sau bulbi mărunţiţi care se fierb cinci minute în 50 ml vin alb; se infuzează acoperit timp de 10 minute, se strecoară şi se îndulceşte după gust cu miere sau sirop. Se bea dimineaţa câte un păhărel timp de 14 zile, fiind considerat un minunat remediu pentru persoanele în vârstă, chinuite de tuse rebelă, insuficienţă respiratorie, expectoraţii persistente şi tuberculoză pulmonară.
- sucul de leordă extras din frunze proaspete prin presare se consumă în cure de trei săptămâni, luând câte două pahare pe zi, dimineaţa pe stomacul gol şi după-amiaza, având efecte în combaterea reumatismului degenerativ, mastită şi noduli la sân şi în înlăturarea efectelor nocive ale tutunului, printr-o acţiune puternic antitoxică.

Proprietăţile terapeutice ale păpădiei

Funcţia principală depurativă şi detoxifiantă a sângelui şi ficatului asigură un tonus general al organismului. La nivelul sângelui acţionează şi ca hipoglicemiant şi hipocolesterolemiant.
În afecţiunile digestive are proprietăţi coleretice şi colagoge (favorizând evacuarea bilei), astringente, hipoacidifiante, alcalinizante, laxative, stomahice, antiputride, stimulente ale secreţiei pancreatice, decongestive, antibiotice, mineralizante, aperitive şi tonic amare.
În funcţiile cardiace are efecte venotonice, antidiabetice, antiplachetare şi depurative sanguin.
La nivelul rinichilor are acţiuni diuretice şi dizolvante pentru calculi renali, tonifiante pentru piele.
Alte proprietăţi ale păpădiei, bine cunoscute în terapeutica medicală, sunt: antitumorale, antiinflamatoare, anticanceroase, antireumatice, sedative, tonifiant al pielii.
Rizomii de păpădie au proprietăţi puternic depurative eliminând toxinele de origine infecţioasă din ficat şi bilă, dar şi cele provenite din alimente poluate.
Păpădia este o plantă cu calităţi terapeutice de excepţie şi ar trebui să nu lipsească din terapia de primăvară a fiecărei persoane.

Forme de utilizare

- infuzie din două linguriţe plantă uscată la 250 ml apă clocotită; se infuzează 10-15 minute, se strecoară şi se beau zilnic două-trei ceaiuri puţin amărui, după mesele principale, având efecte în purificarea sângelui, icter, colecistite, dischinezie biliară, normalizarea circulaţiei sângelui, ateroscleroză, reumatism, gută, afecţiuni cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor şi ulcerelor varicoase şi eliminarea toxinelor din organism;
- decoct din 30-50 g rădăcini şi frunze proaspete puse într-un litru de apă rece; se lasă la macerat peste noapte, iar în dimineaţa următoare se fierbe timp de 10 minute, se infuzează 4 ore, se strecoară şi se beau două ceaiuri îndulcite cu miere pe zi, unul cu 30 minute înainte de micul dejun şi altul la o oră după micul dejun, având efecte în bolile de rinichi, insuficienţă hepatică, tulburări digestive, dispepsii, icter cataral şi hemoragii interne;
- decoct din amestecul de 40 g herba uscată de păpădie, 20 g frunze de mesteacăn, 15 g flori de soc și 25 g scoarţă de cruşin sau herba de volbură, din care se ia o linguriţă de 250 ml apă rece; se fierbe 5-10 minute, se infuzează acoperit 15 minute, se strecoară şi se beau zilnic două-trei ceaiuri călduţe şi neîndulcite între mesele principale, într-o cură de peste o lună, având efecte în combaterea obezităţii şi celulitei;
- salată din 100 g frunze tinere, recoltate primăvara până în mijlocul verii, care se ţin 30 minute în apă sărată pentru a îndepărta gustul amărui; se mărunţesc şi se amestecă cu 25 g pătrunjel verde, 50 g praz tocat, 15 ml ulei, sare, piper, oţet şi mărar. Frunzele se pot amesteca cu un sos preparat din smântână, sare, piper şi zeamă de lămâie sau cu muştar, ulei şi zeamă de lămâie. După o cură de două săptămâni are proprietăţi nutritive la convalescenţi şi la persoane anemice, aducând organismului un supliment de săruri (ecalciu, magneziu), compuşi proteici şi substanţe antibiotice naturale. Are şi efecte vindecătoare în reumatism, obezitate şi oboseală generală.
- tinctură de păpădie din 100 g rădăcini proaspete în 18 ml alcool 90°, 15 ml glicerină şi 17 ml apă; după macerare timp de 7 zile se strecoară şi se iau câte 15-2­0 picături, de două-trei ori pe zi, într-o cură de patru săptămâni, având rol de drenaj al aparatului renal şi al vezicii biliare.