Leurda, planta-condiment

În această perioadă, natura ne oferă o plantă cu o mare valoare terapeutică: leurda. Frunzele au componente asemănătoare cu cele ale usturoiului, predominând substanțele sulfurate, respectiv sulfura de alil, care imprimă gustul și mirosul caracteristic tuturor speciilor din genul Allium. În plus se mai găsesc carotenoizi, vitaminele A și C, levuloză, ulei eteric complex și săruri minerale de calciu, fier, fosfor, natriu, cupru.

Denumirea științifică de Allium ursinum este corelată cu ob­servațiile popoarelor nordice ale Europei, care susțineau că apariția frunzelor de leurdă era mult așteptată de urși pentru a o consuma ca medicament purificator după lungul repaos din perioada hibernării. De altfel, popoarele germanice o denumeau „usturoiul ursului”, „usturoiul țiganului” și „ceapa vrăjitoarei”.

Frunzele apar în lunile martie-aprilie, în funcție de condițiile climatice ale zonei. Au formă oval-lanceolată, late de 3-4 cm și lungi de peste 10 cm, cu două nervuri paralele. Limbul este lucios, verde-intens, iar pețiolul lung. Se pot confunda cu frunzele de lăcrămioare care apar cam în aceeași perioadă. Tulpina floriferă este înaltă de 20-50 cm, fără noduri, apărută dintr-un bulb de mărimea arpagicului. Poartă flori mici, albe, grupate câte 5-20 într-o inflorescență.

Înflorirea are loc în lunile mai-iunie.

Recoltarea frunzelor tinere se face în lunile martie-aprilie (îna­inte de înflorire) iar bulbii se culeg la sfârșitul verii și în toamnă (lunile august-octombrie).
Strivite în mână, frunzele au un puternic miros de usturoi.

Proprietățile terapeutice

Reliefează, în primul rând, rolul depurativ, respectiv capacitatea de curățire a sângelui, ficatului, stomacului și intestinelor, mult mai activă decât usturoiul. Pentru această acțiune, se recomandă ca, în fiecare primăvară, să se facă o cură de 4 săptămâni cu frunze proaspete (de remarcat că, prin uscare, frunzele își pierd din proprietăți). În plus, sunt evidente efecte antiseptice, bactericide, antitoxice, diuretice, hemostatice, hipotensive, antisclerotice, vermifuge și stimulatoare ale peristaltismului intestinal și ale contracțiilor uterine.
Prin consumul intern, leurda acționează favorabil în numeroase afecțiuni  gastrointestinale, cardiovasculare, în bolile aparatului respirator, în afecțiunile sistemului nervos, în boli renale.
Prin uz extern, leurda are bune efecte în combaterea reumatismului degenerativ, eczeme, herpes, răni greu vindecabile, scrofuloză și alte boli cronice de piele. Cataplasmele cu frunze sunt indicate contra furunculilor (buboaielor).

Formele de utilizare

- Frunzele proaspete, în cure de trei-patru săptămâni, folosite ca atare, dar și pentru condimentarea anumitor preparate, ca înlocuitor al usturoiului. Spre exemplu, salata din frunze proaspete, consumată înainte de mesele prin­cipale pe tot sezonul de primăvară, are un rol evident în oprirea procesului de îmbătrânire.
În stare uscată, frunzele se presară pe diferite mâncăruri, în amestec cu pătrunjel și ceapă, având efect de condiment.
- Bulbii recoltați în vară și toam­nă și tocați mărunt au ace­eași eficacitate ca și frunzele, dar, la persoanele cu stomac mai sensibil, se prepară un macerat în lapte timp de două-trei ore, care se va consuma prin înghițituri rare.
Atât frunzele, cât și bulbii sunt bine tolerați de către ficat și nu dau iz neplăcut pentru respirație, ca în cazul usturoiului.
- Tinctura din frunze sau bulbi tocați mărunt se prepară în alcool de 38-400 unde se macerează timp de 14 zile la soare; se strecoară și se păstrează în sticle închise la culoare, în loc răcoros și întunecos. Zilnic se iau câte 10-15 picături, în puțin ceai sau apă, de 3-4 ori pe zi, având efecte deosebite în dobândirea unei memorii excelente.
- Sucul de leurdă, extras din frunze proaspete prin presare, se consumă în cure de trei săptămâni, luând câte două pahare pe zi, dimineața pe stomacul gol și după-amiaza, având efecte în combaterea reumatismului degenerativ și în înlăturarea efectelor nocive ale tutunului, printr-o acțiune puternic antitoxică.

În apicultură, leurda este o specie meliferă vizitată frecvent de albine pentru culesul de nectar și polen. S-a constatat că un stup de control plasat într-o zonă invadată de leurdă înflorită poate asigura o depunere de 1 kg de miere într-o zi însorită. (Prof. univ. dr. Constantin Milică – Din volumul Izvoare de sănătate din flora medicinală)