Liliacul, floarea-medicament

Cu numeroase utilizări în fitoterapie și gastronomie, florile de liliac pot fi cristalizate și utilizate ca obiect decorativ în prăjituri, plăcinte, mâncăruri cu orez și salate verzi proaspete. Amestecul florilor de liliac cu miere și iaurt poate fi un desert gustos. Liliacul este valoros și pentru sănătate, astfel că uleiul aromatic de liliac combate depresia și anxietatea, iar parfumul său liniștitor relaxează corpul și mintea.

Liliacul este un arbust cu frunzele verzi și flori de culoare albă sau roz, care înflorește la mijlocul primăverii. Speciile de liliac au caracteristici diferite, ceea ce îl face unic și potrivit pentru grădina și peisajul dumneavoastră. Iată câteva dintre tipurile, caracteristicile și variațiile de liliac existente la noi:

Grevy înflorește la mijlocul zilei, are flori albastru-lila și dulce parfumate. Florile cresc până la 10 centimetri lungime, iar înălțimea arbustului ajunge până la 10-12 metri. 
Frumusețea Moscovei este un liliac cu flori roz, care răspândește un parfum dulce. În general, are 10-12 m înălțime și 8 metri lățime.

Lincoln este un tip de liliac comun, foarte aromat, ce își deschide florile de regulă la mijlocul primăverii, în culori albe, delicate și bogate în parfum. Arbustul acestui liliac ajunge la o înălțime de 22 metri.

Charles Joly a apărut pentru prima dată în 1896 și este un liliac foarte popular în prezent. Este unul dintre cei mai buni hibrizi. Are un parfum puternic, cu o culoare distinsă a florilor, purpurie. Plantele cresc în înălțime de la 10 până la 12 metri.

Ludwig Spaeth a apărut pentru prima dată în 1883. Este, de asemenea, una dintre cele mai des întâlnite specii de liliac mov. De obicei, crește la începutul verii și se extinde sezonul înflorit. Este una dintre cele mai bine colorate specii de liliac dintre toate tipurile și, de obicei, crește până la 10-12 metri înălțime.

De secole, liliacul este folosit și ca medicament. A fost utilizat în tratamentul malariei și febrei, ca vermifug, dar și ca tratament pentru problemele pielii și răni minore. Uleiul esențial de liliac ajută în lupta împotriva infecțiilor bacteriene și fungice și la reducerea ridurilor. 

Uleiul de liliac poate fi preparat și acasă. Se iau câteva flori proaspete de liliac, se pun într-un bol cu apă (două căni de apă), se acoperă cu un tifon și se lasă peste noapte. A doua zi, florile se strâng în tifon, se leagă cu un elastic și se scufundă în apa în care au stat peste noapte, la fiert, pentru o oră. Apa rezultată din fierbere se pune în sticluțe de sticlă închise la culoare, în care se adaugă cinci picături de glicerină și se păstrează la loc răcoros.

Siropul de liliac, care poate fi folosit și la multe feluri de mâncare, se prepară astfel: se pun o cană de apă și una de zahăr pe aragaz până la dizolvarea zahărului, se adaugă o cană cu flori de liliac; opțional se pot adăuga câteva afine pentru culoare. La sfârșit, siropul se filtrează, se lasă la răcit și se păstrează la frigider spre folosire.
Decoctul din frunze de liliac este folosit ca astringent și antipiretic, iar floarea macerată în ulei este folosită pentru a calma pielea iritată. Luteina din petalele de liliac poate ajuta la reducerea riscului apariției cataractei și la prevenirea degenerării maculare. 

Liliacul, înmuiat în apă caldă, de izvor, timp de 30 de minute, soluție păstrată apoi la rece, poate fi folosit pentru față ca tonic și pentru unele afecțiuni faciale. Ceaiul de liliac poate fi folosit ca tonic pentru păr, crampe, hemoragii nazale, hemoroizi și ulcerații vechi.

Rădăcina de liliac este un bun anticoagulant, purgativ și drenor renal. Atâta timp cât îl folosiți în cantități adecvate și diluat, în scop terapeutic și medicinal, uleiul esențial este sigur. Dar cel mai bine este să discutați cu un fitoterapeut înainte de a începe să utilizați uleiul esențial, mai ales dacă aveți și alte probleme de sănătate. Uleiul de liliac trebuie evitat în perioadele de sarcină sau alăptare. Poate fi administrat copiilor doar la recomandarea medicului.