Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Lipsa sau degradarea dinţilor, cauză a depresiei
Depresia este una dintre bolile cel mai des întâlnite în lume, afectând, în egală măsură, femeile şi bărbaţii de toate vârstele, indiferent de mediul în care trăiesc. Starea de depresie poate fi legată de multe ori de o serie de factori fizici, printre care este şi lipsa dinţilor, mai ales a celor anteriori, sau starea precară a acestora.
Pierderea dinţilor poate fi cauzată de o multitudine de factori: carii profunde, infecţii, parodontopatii, accidente care au determinat fracturarea dinţilor anteriori (din faţă) în special. Pierderea acestor dinţi poate avea un impact negativ asupra stării psihice a pacientului, dar şi asupra anturajului, a persoanelor din jurul pacientului. Absenţa dinţilor dă, în primul rând, impresia de neglijenţă personală. Prezenţa multiplelor carii în diferite stadii de evoluţie, lipsa igienei corespunzătoare determină, de cele mai multe ori, un miros neplăcut al respiraţiei, dezagreabil pentru persoanele din anturaj. Dantura este, de asemenea, importantă pentru imaginea proprie. Astfel, dinţii sunt cei care creează zâmbetul atrăgător, frumos sau dau chiar farmecul unei persoane. Zâmbetul este de multe ori corelat cu reuşita profesională a unei persoane sau chiar cu succesul în viaţa privată. În cazul unor edentaţii întinse (lipsa mai multor dinţi de pe arcadă), pacienţii prezintă dificultate la vorbire, chiar imposibilitatea pronunţării anumitor sunete, ceea ce amplifică starea de nelinişte şi disconfort. În ce mod dentiţia defectuoasă are un impact negativ asupra psihicului? Persoanele care au unul sau mai mulţi dinţi lipsă sau care prezintă carii multiple, în special la dinţii din zona anterioară, evită să zâmbească, să râdă sau fac acest lucru foarte rar, evitând expunerea zonelor afectate. Pierderea dinţilor este un proces ireversibil, iar pacienţii asociază adesea acest fapt cu procesul de îmbătrânire. Unii dintre aceştia pot suferi de "nevroză de edentaţie", ajungând nişte persoane traumatizate psihic, inhibate, irascibile, nemulţumite, care renunţă la anumite activităţi de socializare cu cei din jur. Degradarea sau lipsa unuia sau mai multor dinţi are un impact negativ şi asupra stării generale de sănătate, existând între acestea o relaţie directă de cauză-efect. Lipsa dinţilor poate fi cauza unei alimentaţii deficitare - pacientul nu poate consuma alimente mai consistente, precum carne, fructe, legume, pe care nu le poate mesteca - dar şi efectul unor afecţiuni generale, cum ar fi: diabetul zaharat, tulburări hormonale, o imunitate scăzută. Lipsa dinţilor poate crea dezechilibre ocluzale (muşcături defectuoase), care pot constitui apoi cauza unor migrene frontale, a unor dureri articulare sau chiar a bruxismului (scrâşnitul din dinţi). Igiena corectă a dinţilor trebuie realizată nu doar pentru a avea un zâmbet frumos sau pentru a evita vizitele dese la cabinetul stomatologic. O îngrijire corectă şi completă a dinţilor ne fereşte de o multitudine de complicaţii, conferindu-ne, în acelaşi timp, încredere în propria persoană. Din momentul în care spaţiile edentate (dinţii lipsă de pe arcadă) au fost rezolvate prin metoda specifică de tratament, pacientul reuşeşte să fie mult mai prezent în societate, să îşi dezvăluie propria personalitate.