Litiaza renală, o boală cu grave complicaţii

Evoluţia litiazei renale trebuie să fie urmărită îndeaproape timp de mai mulţi ani, întrucât, în absenţa unui tratament eficient şi a unei cure alimentare adecvate, probabilitatea apariţiei unor noi pietre în următorii 7-10 ani este de peste 50% la persoanele care au avut aceste suferinţe într-o fază anterioară. Litiaza sau calculoza renală este o afecţiune de 3-4 ori mai frecventă la bărbaţi decât la femei, cu predilecţie între vârstele de 30-50 de ani. Când calculii se deplasează din rinichi pe căile urinare, spre vezică, apare colica renală cu dureri violente, aproape de nesuportat, în zona celor doi rinichi şi în regiunea lombară (şale).

Formarea calculilor la nivelul tractului urinar are loc atunci când urina este prea concentrată în anumite săruri minerale care precipită în rinichi (bazinet), vezică sau pe căile urinare (uretere, uretră), datorită unor dereglări de metabolism, mai ales după o infecţie urinară.

Boala se numeşte litiază sau calculoză renală, afecţiune de 3-4 ori mai frecventă la bărbaţi decât la femei, cu predilecţie între vârstele de 30-50 de ani. Incidenţa bolii este mai ridicată în ţările dezvoltate.

Când calculii se deplasează din rinichi pe căile urinare, spre vezică, apare colica renală cu dureri violente, aproape de nesuportat, în zona celor doi rinichi şi în regiunea lombară (şale) cu iradieri în abdomen şi spre organele genitale. Durerile acute sunt însoţite de urinări frecvente cu cantităţi reduse, greţuri, vărsături şi transpiraţii reci.

Factorii favorizanţi ai litiazei sunt:

- deplasarea rinichilor provocată de eforturi fizice, călărie sau călătorii cu vehicule care produc trepidaţii (căruţă, motocicletă sau bicicletă), declanşând colica renală;

- alimentaţie neadecvată mecanismelor proprii de metabolizare (mese copioase cu consum exagerat de cărnuri, lactate, cafea, cacao, ciocolată, ceai negru, ape minerale bogate în săruri); toate acestea pot mări concentraţia în substanţe cristalizabile din urină;

- reacţii fizico-chimice care favorizează cristalizarea (oligurie, tulburări de metabolism, diabet, obezitate, gută, hipertiroidism, leucemie mieloidă, aciditate sau alcalinitate prea mare a urinii, lipsa vitaminei A, tratamente cu sulfamide şi stază urinară), precum şi lipsa unor coloizi protectori care ar bloca procesul de cristalizare;

- obstacole în eliminarea normală a urinii (adenom de prostată, steatoză uretrală, infecţie urinară, insuficienţă renală, colite, viermi intestinali, inflamaţii intestinale);

- traumatisme cu leziuni pe căile excretoare renale, inflamaţii şi infecţii locale şi formarea de cheaguri de sânge în jurul cărora se depun sărurile urinare;

- afecţiuni invalidante, care duc la imobilizare la pat în cazul persoanelor paraplegice, suferinzii care poartă sondă uretrală şi uneori la femei gravide;

- reducerea consumului zilnic de lichide sub un plafon normal;

- compoziţia prea concentrată a apei de băut, cu exces de săruri minerale;

- consumul exagerat de cartofi, cacao, cafea, ceai negru şi alte dulciuri (favorizează precipitarea acidului oxalic), excesul de carne, grăsimi animale, lapte şi derivate lactate (favorizează precipitarea uraţilor, fosfaţilor şi carbonaţilor), zahăr, alcool, tutun, administrare excesivă de vitamină D şi deficit de vitamină A;

- deshidratare excesivă produsă de climă foarte caldă, transpiraţie abundentă, scaune diareice sau vărsături prelungite;

- predispoziţie ereditară de formare a calculilor şi malformaţii congenitale.

Primele semne ale bolii

Simptomele bolii constau din colică renală cu dureri violente (la litiaza oxalică) şi dureri surde (la litiaza urică). Treptat apar balonări abdominale, constipaţie, dureri de cap, agitaţie, anxietate, senzaţie de frig, intensificarea bătăilor inimii, usturimi în uretră, urinare frecventă, uneori cu sânge, puroi şi nisip.

În deplasarea lor, calculii provoacă răniri în rinichi sau pe uretere unde pot să declanşeze infecţii urinare (pielonefrite) şi dificultăţi de urinare, cu febră mare.

La durerile violente sunt posibile stări de leşin, şoc şi frisoane, survenite mai ales în timpul nopţii. Crizele dureroase sunt alternative, fiind urmate de scurte perioade de acalmie, iar din momentul dispariţiei colicilor renali se instalează poliuremia. La bărbaţi, când calculii au coborât în uretere, durerile sunt atât de puternice încât pot fi comparate cu cele provocate de naşterile la femei.

Evoluţia bolii duce la inflamarea şi obstrucţia căilor urinare. Dacă obstrucţia circulaţiei urinii nu este rezolvată în aproximativ 6 săptămâni, degradarea morfologică şi funcţională a rinichiului se accentuează şi provoacă urinări dureroase cu sângerări uşoare (hematurie), infecţii urinare (pielite, nefrite, pielonefrite) în zonele unde pietrele rănesc pereţii interiori ai căilor renale.

Treptat este posibilă distrugerea şi atrofierea rinichiului (hidronefroză), blocaj renal, uremie (intoxicaţii prin urină), care conduc, în mod inevitabil, spre dializă şi chiar intervenţie chirurgicală, cu eliminarea rinichiului bolnav.

Tratamente fitoterapeutice

În prevenirea şi tratarea calculozelor renale sunt eficiente numeroase specii de plante cu rol în mărirea diurezei, în dizolvarea pietrelor şi a nisipului şi cu acţiune antispastică şi bacteriostatică. Aceste plante completează, cu succes, regimul igieno-dietetic şi tratamentele medicamentoase alopate.

Din momentul apariţiei crizelor dureroase, provocate de formarea nisipului şi a calculilor în interiorul rinichilor sau la migrarea lor pe căile renale, se poate apela la un larg arsenal de tratamente cu specii vegetale, folosite separat sau în amestecuri, atât preventiv, înainte de a cunoaşte natura chimică a calculilor, cât şi curativ, mai ales după declanşarea colicilor nefritici.

În general, sunt recomandate ceaiuri din plante cu conţinut ridicat în săruri de potasiu care au efecte alcalinizante în dizolvarea cristalelor de acid uric şi oxalic. La prepararea ceaiurilor are o mare importanţă calitatea apei, care nu trebuie să aibă reacţie puternic acidifiantă sau alcalinizantă.

Sunt indicate infuzii din:

- mătase de porumb (o linguriţă la 250 ml apă clocotită, din care se beau 2 căni pe zi, una cu 60 minute înainte de micul dejun şi a doua în cursul serii);

- frunze de mesteacăn, afin, mentă, asmăţui, coacăz-negru (cu adausul unui vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu la o cană de ceai);

- muguri de plop negru, pin şi fag;

- ramuri înflorite de sulfină;

- herba de coada-calului (pentru eliminarea nisipului), coada-racului, iarbă-neagră, pedicuţă, sovârv, turiţă-mare, pufuliţă, feciorică, silnic, slăbănog, ventrilică, vindecea, pufuliţă cu flori mici;

- coaja verde a fructelor de nuc şi coji de mere uscate (50 g la 1 litru apă clocotită);

- fructe de coacăz negru;

- rădăcini de cicoare, roibă, lemn-dulce, hrean.

Plante cu efect diuretic

Amestecurile de plante cuprind câteva specii cu proprietăţi diuretice şi solubilizante în diverse formule:

- frunze de mesteacăn, herba de coada-calului, mătase de porumb, conuri de hamei, fructe de măceş şi rădăcini de valeriană;

- mătase de porumb, conuri de hamei, rizomi de pir, flori de lavandă şi rădăcini de valeriană;

- mătase de porumb, coada-calului, năpraznic, strugurii ursului, toporaşi, măceşe, paracherniţă;

- herba de coada-calului şi coada-şoricelului, frunze de fragi de pădure şi flori de soc;

- frunze de păpădie şi mesteacăn, mătase de porumb, herba de feciorică, rădăcini de osul iepurelui şi fructe de măceş;

- flori de soc, scoarţă de soc, rădăcini de pir, herba de coada-calului, vinariţă şi mentă.

Cu aceste amestecuri se prepară ceaiuri care se consumă în cantităţi de un litru pe zi, îndulcite cu miere de albine.

Într-o cură de lungă durată se va consuma zilnic infuzie preparată din mătase de porumb, frunze de mesteacăn şi cozi de cireşe, luate în părţi egale, care prezintă efecte sigure în dizolvarea pietrelor din căile renale şi eliminarea lor treptată, în aprox. 3 luni.

Beţi ceaiuri, în loc de apă!

Curele de ceaiuri diuretice şi dizolvante (care sparg calculii) sunt de mare folos, întrucât constituie o alternativă la consumul apei de băut.

Mai sunt eficiente:

- tinctură din rădăcini de lemn dulce macerate timp de 12 zile în alcool 40% din care se beau 3 păhărele pe zi, înainte de mese;

- tinctură de tămâie în alcool 700, din care se iau câte 3 linguriţe pe zi, înainte de mese, diluate cu apă, având efecte în dizolvarea pietrelor, în cicatrizarea rănilor produse şi în dezinfectarea căilor urinare;

- tinctură de ienupăr (100 g zdrobite se macerează timp de 5 zile în 500 ml alcool 450 din care se iau câte 15 picături, de 2-3 ori pe zi);

- vin de ienupăr (100 g boabe măcinate, 50 g cetină de ienupăr, 20 ml alcool 70%, 100 g miere de albine într-un litru vin alb sec); se amestecă, se macerează 7-10 zile cu agitare zilnică şi se bea câte 150 ml la masa de amiază, având efecte în dizolvarea şi eliminarea calculilor;

- vin de hrean (100 g rădăcini rase macerate într-un litru vin alb timp de 8-10 zile); se beau 1-2 păhărele zilnic;

- sirop din mătase de porumb (25 g extract alcoolic, la care se adaugă 975 g sirop de zahăr), din care se iau 2-4 linguri pe zi;

- sirop din flori şi frunze de piersic (infuzie concentrată cu 100 g la litru de apă clocotită), peste care se toarnă o greutate egală de zahăr sau miere de albine; se fierbe la foc moale până la consistenţă siropoasă şi se consumă 20-30 g pe zi în tratarea litiazei renale;

- pulbere din frunze mărunţite de strugurii ursului sau din rădăcini de pătrunjel de câmp, din care se ia câte un vârf de cuţit înainte de mese sau se amestecă în mâncare.

Tratamentele externe

Constau din:

- băi calde, până la mijloc, timp de 20-30 minute, cu decoct din 100 g amestec de plante (herba de coada-şoricelului, flori de trifoi-roşu şi paie de ovăz), care se fierbe 10-20 minute în 5 litri apă şi se toarnă în cada de baie. În timpul băii se bea, prin înghiţituri rare, un ceai preparat din amestecuri de plante, utile în calmarea durerilor şi în dizolvarea calculilor;

- baie de şezut caldă cu coada-calului, la temperatură crescută progresiv, unde se stă 30 minute în fiecare zi, repetând de 3 ori pe săptămână;

- băi calde de mâini şi picioare, timp de 8 minute;

- comprese pe zona rinichilor, folosind un decoct din mătase de porumb, flori de mături şi limba-mielului, rădăcini de pir şi brusture, frunze de rostopască şi fructe de măceş;

- cataplasmă cu frunze de varză strivite şi aplicate pe zona rinichilor şi în partea de jos a pântecului, astfel că după 4 zile dispar durerile.

Apiterapia

- 500 g miere de albine se amestecă cu 10 ml ulei de porumb sau floarea-soarelui, se adaugă 4 albuşuri bătute spumă din care se ia câte o linguriţă dimineaţa, înainte de micul dejun.

- ceai diuretic din ceapă şi miere; se folosesc 100 g ceapă dată prin răzătoare, care se fierbe la foc moale timp de 15 minute într-un vas acoperit. După răcire se stoarce, se strecoară şi se adaugă 50 g miere de albine. Se omogenizează şi se bea călduţă toată cantitatea, seara la culcare. Tratamentul se repeta până la vindecare.

Constantin I. Milică este profesor universitar la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) din IaŞi. Este specializat în fitoterapie şi tratează anual sute de persoane din toate colţurile ţĂrii, prescriind pentru orice boală preparate complexe din plante pe care cel mai adesea le ignorăm. A salvat oameni cărora nu li se mai dădeau şanse de supravieţuire, preparatele fiind realizate în laborator, după metode ştiinţifice şi după atenta analiză a fiecărei afecţiuni în parte

▲ Tratamente balneoclimaterice

Se fac cu ape minerale oligo-metalice, cu efecte spasmolitice şi de decongestionare, de la staţiunile Călimăneşti, Olăneşti, Covasna, Lipova, Sinaia (izvorul Piscul Câinelui), Slănic-Moldova şi Vatra Dornei.

În litiaza oxalică sunt indicate apele cloruro-sodice şi magneziene de la Herculane (izvoarele Hercule şi Hygeea) şi Căciulata. În litiaza fosfatică sunt eficiente apele sulfatate, calcice-magneziene din staţiunile Govora, Olăneşti, Căciulata, Strunga, Vizantea şi Vulcana. În litiaza urică se recomandă cure hidrominerale cu ape alcaline din staţiunile Olăneşti (izvorul 24), Călimăneşti şi Căciulata. Expulzarea calculilor se face atât în timpul curei de ape, cât şi după aproximativ două luni.

Apele îmbuteliate de la Căciulata, Borsec, Biborţeni, Bodoc, Buziaş, Tuşnad, Tinca, Malnaş şi Zizin se pot consuma la domiciliu, în cure de 30 de zile, cu cantităţi de 1-1,5 litri pe zi, cu condiţia să nu depăşească 3 luni de la data îmbutelierii.

▲ Fără fumat şi viaţă sedentară

Ca primă acţiune, se va renunţa definitiv la fumat, ştiind că elementul cadmiu din ţigară se depune în rinichi, facilitând formarea calculilor, atât la fumătorii activi, cât şi la cei pasivi.

Persoanele cu viaţă sedentară vor face cât mai multă mişcare, cu baie de soare zilnic, iar seara se va face o baie fierbinte în care s-a pus un pumn de ace de brad sau de molid, un duş fierbinte în regiunea şalelor şi a picioarelor, precum şi băi generale la temperatura maximă suportabilă.

Tot pe şale se aplică o pernă electrică, sticle cu apă caldă, frunze strivite de varză pe zona rinichilor sau comprese calde cu o pânză curată, în care se pune herba aburită de coada-calului şi se leagă cu un fular. În zilele senine de vară se va face o baie de soare, cu expunerea şalelor.

▲ Regimul alimentar

Principala recomandare făcută pacienţilor pentru prevenirea şi dizolvarea calculilor renali constă din creşterea aportului de lichide nesărate şi nealcoolice, la cantitatea de 2,5 litri pe zi, iar în lunile de vară chiar cantitatea de 3-4 litri, asigurând o diureză de minimum 2 litri pe zi pentru a opri precipitarea sărurilor. Fac excepţie persoanele cu suferinţe cardiace.

Cel puţin o jumătate din cantitatea de apă se va consuma în orele de dimineaţă până la amiază, iar seara se bea încă 200-250 ml lichide pentru a evita stagnarea urinei peste noapte.

Lichidele consumate zilnic se iau sub formă de apă plată, apă de robinet fiartă şi răcită, lapte, ceaiuri medicinale şi aromatice, sucuri naturale de fructe şi compoturi.

În momentul declanşării durerilor violente se începe o cură de 3 zile în care nu se mănâncă nimic, ci doar câte 2 pahare cu suc de mere. Urmează 5 zile de regim dirijat şi anume:

- ziua 1: suc de pepene verde (câte 250 ml la intervale de 2-3 ore);

- ziua 2 şi 3: câte 1 linguriţă ulei de măsline la intervale de 15 minute şi sucuri naturale de fructe;

- ziua 4: se consumă numai fructe proaspete, repartizate în 3-4 mese;

- ziua 5: dimineaţa numai fructe, la amiază piure de cartofi cu salată de zarzavaturi, iar seara mere cu pâine graham.

După aceste zile se vor consuma supe de legume (morcov, fasole verde, tomate, dovlecei), salate de crudităţi (ceapă, lactuca, ardei gras, usturoi, morcov, ridiche neagră rasă, sfeclă roşie, varză, pătrunjel, mărar, păstârnac, praz, castraveţi), salată de vinete, cartofi fierţi, fructe crude, lămâi (2-4 fructe pe zi), pepene verde şi galben, mere, pere, piersici, grepfruturi, coacăze, fragi (300-500 g pe zi), afine, sucuri şi compoturi din fructe, stafide, struguri (1-2 kg pe zi pe o durată de 1-2 zile săptămânal), nuci, alune de pădure. Aceste alimente au efecte diuretice prin sărurile de potasiu care alcalinizează urina.

Legume recomandate

Se va controla abuzul de alimente unilaterale, atât predominant vegetariene (ţelină, spanac, ciuperci, hrean, murături, muştar, boia de ardei, condimente iuţi, fructe acre), precum şi abuzul de carne, grăsimi, ouă, creier, ficat, rinichi, alcooluri tari, ciocolată, ceai negru, coca-cola, care favorizează precipitarea uraţilor.

Prin acest regim cu carenţă în sare se va elimina o mare cantitate de apă din organism uşurând, totodată, activitatea inimii.

Castraveţii se consumă prospeţi sau sub formă de suc (300-500 ml pe zi) sau în combinaţii cu sucuri de morcov, sfeclă roşie şi ridiche neagră (câte 200 ml), adăugând 10 g miere de albine din care se bea câte un păhărel de 3 ori pe zi.

Ridichea neagră se consumă sub formă de suc obţinut prin centrifugare, luat în doze progresive de la 20 ml (în primele 3 zile) până la 150 ml pe zi, înainte de mesele principale.

Hreanul se consumă în doză zilnică de 1-2 păhărele dintr-un macerat cu 100 g rădăcini rase, ţinute timp de 8-10 zile într-un litru de vin.

Sfecla roşie se consumă sub formă de salată, în amestec cu alte rădăcinoase, sau ca suc în cantitate de 50-300 ml pe zi, având efecte în litiaza urică.

Pătrunjelul este un foarte bun diuretic şi dezinfectant renal şi de aceea se consumă în stare proaspătă sau uscată, atât frunzele, cât şi rădăcinile.

Alimente bogate în magneziu pentru litiaza oxalică

În litiaza oxalică sunt eficiente unele legume proaspete sau prelucrate sub formă de supe de zarzavat sau sucuri (tomate, morcov, sfeclă roşie, ridichi negre, păstârnac), ceapă, usturoi, varză, fasole verde, andive, castraveţi, conopidă sau fructe (mere, pere, cireşe, vişine, caise, piersici, gutui, pepeni verzi şi galbeni, struguri, afine, fragi, agrişe, mure, portocale, lămâi, grepfruturi, banane, moşmon, migdale, coacăze negre, nuci, alune. La acestea se adaugă alimentele care nu conţin acid oxalic (peşte, lapte, brânzeturi, unt, smântână, ouă). Carnea se admite fiartă, în cantitate limitată (150-200 g la două zile). De asemenea, sunt indicate alimentele bogate în magneziu care uşurează dizolvarea oxalaţilor de calciu (cereale integrale, orez, fulgi de ovăz, grăsimi vegetale, prăjituri). Sunt interzise alimentele bogate în calciu şi acid oxalic sau care favorizează formarea de oxalaţi (măcriş, sparanghel, revent, ştevie, spanac, varză, tomate, ţelină, prune, caise uscate, agrişe, fragi, smochine, dulciuri concentrate, aluaturi, piper negru, cafea, ciocolată amăruie, cacao, ceai negru, coca-cola).

Alimente interzise în litiaza urică

În litiază urică se urmăreşte stimularea diurezei, diminuarea formării acidului uric şi alcalinizarea urinii, ceea ce se poate realiza cu unele legume proaspete, fructe şi sucuri, dar cu un regim sărac în carne, grăsimi animale şi băuturi alcoolice. Pot fi consumate lapte, brânzeturi proaspete, supe, pâine albă, paste făinoase, dulceţuri, miere de albine, legume proaspete, sfeclă roşie, ceapă, usturoi, praz, napi, mărar tocat, ardei gras, ţelină, dovlecei, hrean, lămâi, uleiuri vegetale şi cure de struguri, mere sau pere (după sezon), ajungând la circa 1 kg fructe pe zi fără alte alimente, având rol de a declanşa o diureză abundentă, cu eliminare de sare şi acid uric.

Sunt interzise sarea în exces şi cantităţi mari de proteine, generatoare de acid uric, existente în organe (momiţe, creier, ficat, rinichi, limbă, icre), carne de animale tinere (miei, purcei de lapte, viţei), carne de porc, vânat şi porumbel, grăsimi animale, măruntaie de vită şi vânat, mezeluri, afumături, conserve, scrumbii, heringi, crustacee, sardele în ulei, peşte afumat, ouă, supe de carne sau oase, brânzeturi grase şi sărate, condimente iuţi, mazăre, fasole boabe, linte, bob, ciuperci, oţet, cacao, ciocolată, cafea, alcooluri, băuturi acide.

Nu consumaţi lapte în litiaza fosfatică

În litiaza fosfatică sunt permise: cerealele (ca bază a regimului alimentar), ciorbe, carne slabă, peşte slab, drojdie, condimente din plante aromatice, miere de albine, unele legume (morcov, fasole verde, mazăre, ceapă, varză de Bruxelles, tomate, dovlecei) şi fructe (mere, pere, caise, piersici, prune, portocale, lămâi, mandarine, banane, măceşe, coacăze, afine), sucuri de legume (morcov-330 ml, castraveţi - 90 ml şi ridichi - 90 ml) şi sucuri de fructe (mere sau pere - 500 ml).

Sunt interzise laptele integral şi laptele praf, brânzeturile (caşcaval, brânză de burduf), conservele, peştele gras, heringi, scrumbie, ştiucă, gălbenuşurile de ou, organele (creier, ficat, rinichi, inimă, limbă), leguminoasele uscate (fasole boabe, mazăre, bob, linte), fructele oleaginoase (nuci, alune, arahide, migdale), cacao, ciocolata, precum şi fructele şi legumele alcalinizante, cu conţinut prea ridicat în fosfaţi care precipită sub formă de săruri de calciu.