Lucerna, bogată în proteine digestive

În medicina occidentală, pulberea din frunze şi lăstari verzi de lucernă, bogată în toţi nutrienţii necesari funcţionării corpului uman, este considerată un ingredient important pentru menţinerea stării de sănătate şi un aliment valoros datorită conţinutului bogat în proteine digestive ce pot suplini alimentaţia cu proteine animale. O recomandare specială se face pentru alimentaţia vegetarienilor şi a persoanelor care ţin posturi de o zi sau de durată.

Ultimele decenii au concentrat foarte multe cercetări efectuate în Statele Unite şi Europa Occidentală pentru elucidarea valorii terapeutice a plantei cu denumirea populară „alfalfa”, termen derivat din cuvântul arab „al-fal-fa” care înseamnă „tatăl tuturor alimentelor”. Specialista Gillian Mc. Keith a denumit-o „hrană vie pentru sănătate”.

Alfalfa este lucerna, cu denumirea ştiinţifică Medicago sativa L., cultivată în toată ţara noastră ca plantă furajeră perenă pentru hrana cailor şi a păsărilor, mai puţin în zona de nord-vest a României, întrucât nu suportă excesul de umiditate şi solurile prea acide.

Originară din vestul Asiei, unde se cultiva încă din Antichitate, lucerna era cunoscută în Babilon în jurul anului 1300 î.Hr. A fost adusă în Europa de arabi, mai întâi în Grecia şi apoi la Roma, fiind descrisă de Varro, Columella şi Plinius cel Bătrân. Mai târziu, arabii au început cultivarea lucernei în Spania. În scopuri terapeutice a fost folosită în China, începând din secolul VI, pentru a trata diferite afecţiuni renale.

În jurul anului 1550, marinarii spanioli au dus seminţe în America Centrală şi de Sud unde ocupă, în prezent, suprafeţe mari, cultivată ca plantă furajeră, dar şi ca supliment vegetal şi tonic nutritiv în alimentaţia umană.

În România se cultivă din secolul XVIII, cu seminţe aduse din Franţa, fiind cunoscută prin capacitatea de a dezvolta un sistem radicular foarte profund, care pătrunde în pământ până la 4-5 metri, chiar 20-30 metri, exploatând rezervele de apă şi de minerale din adâncime, ceea ce îi asigură o bună rezistenţă pe timp de secetă. Are flori cu 10-20 petale albastre-violacee şi fructe în formă de păstaie răsucită în 2-4 spirale.

În scopuri terapeutice se recoltează herba în începutul înfloririi, iar seminţele la maturitate deplină.

Compoziţia chimică a plantelor a fost detaliată prin numeroase cercetări de laborator, care au evidenţiat prezenţa a 300 substanţe bioactive, fitoterapeutice şi nutritive:
- glucide, lipide, proteine uşor asimilabile, fitosteroli (hormoni de natură vegetală);
- opt aminoacizi esenţiali ­(lizină, triptofan, alanină, arginină, cisteină, prolină, metionină, tirozină);
- alcaloizi, taninuri, saponine, pectine, purine, cumarine;
- antioxidanţi, flavone şi flavonoide, enzime digestive, clorofilă;
- carotenoizi (beta-caroten, xantofilă, violaxantină, zeaxantină, luteină);
- vitamine: C (de 4 ori mai mult decât în citrice), B6, B9, B12, A, D, E, K;
- acizi organici: citric, malic, fumaric, succinic;
- minerale şi oligoelemente: Ca, Fe, Mg, K, Mn, Zn, Se, Cu.
Această „farmacie” complexă, cu substanţe vindecătoare, explică faptul că lucerna se numără printre „secretele terapeutice cu 1.000 de proprietăţi” (Frank Bouer), iar prin conţinutul în elemente nutritive a fost declarată „hrana verde a mileniului”.

Efectele vindecătoare în medicina naturistă

Proprietăţile terapeutice sunt multiple, explicate prin ansamblul componentelor biochimice: antianemice, tonice, revigorante, remineralizante, vitaminizante, antiscorbutice, depurative, detoxifiante, alcalinizante, antidiabetice, antioxidante, antiinflamatoare, antiinfecţioase, antihemoragice, hemostatice, laxative, diuretice, galactogoge.
Frunzele şi florile de lucernă s-au dovedit foarte eficiente prin multiple acţiuni curative:
- întărirea sistemului imunitar la copii, bolnavi şi vârstnici, datorită conţinutului ridicat în caroten şi clorofilă.

- Combaterea anemiei, rahitismului şi scorbutului.
- Stimularea funcţiilor ficatului şi eliminarea toxinelor din ficat şi din sânge, prin aportul fibrelor care transportă şi elimină reziduurile intestinale, îmbunătăţesc contracţiile colonului, reduc balonările şi gazele şi evită constipaţiile.
- enzimele digestive contribuie la stimularea poftei de mâncare, asimilarea substanţelor nutritive din alimente şi combaterea indigestiei şi a arsurilor stomacale.
- combate gastritele şi ulcerele gastroduodenale prin ­prezenţa vitaminei U şi acţionează în regenerarea mucoasei lezate la nivelul stomacului şi a tractului digestiv, inclusiv ­după ­infestarea cu bacteria ­Helicobacter pylori.
- neutralizează excesul de aciditate gastrică din stomac şi din sânge prin efectul alcalinizant;
- previne formarea şi depunerea colesterolului şi a grăsimilor pe pereţii interiori ai arterelor, evitând ateroscleroza coronariană şi unele afecţiuni cardiovasculare, inclusiv accidentele vasculare cerebrale.
- prezenţa potasiului acţionează ca vasodilatator în reducerea tensiunii arteriale şi a tulburărilor pe fond nervos, iar fierul intensifică producerea de hematii (globule roşii).
- prin aportul de vitamina K, cu rol de întărire a vaselor sanguine, lucerna facilitează coagularea sângelui şi previne hemoragiile digestive şi sângerările abundente (hipermenoree, metroragii, ulceraţii, răni greu vindecabile).
- fortifică oasele şi dantura, evitând instalarea osteoporozei după menopauză, combate cariile dentare şi hipocalcemia la copii, prin complexul de minerale, oligoelemente şi vitamine (D, E, B6).
- combate litiază renală, infecţiile urinare, inflamaţiile vezicii urinare şi adenomul de prostată prin conţinutul ridicat de zinc şi de vitamine (A, C, E) şi clorofilă.
- având proprietăţi diuretice, elimină retenţiile de apă din ţesuturi în cazuri de edeme, ascită, celulită şi obezitate precum şi excesul de acid uric, cu mari beneficii pentru bolnavii de gută.
- la nivelul aparatului respirator intervine în combaterea tusei, bronşitei, pneumoniei şi astmului bronşic.
- prin proprietăţile puternic antioxidante, previne stresul oxidativ, combate radicalii liberi, măreşte rezistenţa organismului la eforturi fizice şi psihice prelungite, reduce oboseala şi stările depresive şi încetineşte procesul de îmbătrânire precoce.

Formele de utilizare

În uz intern se foloseşte pulberea verde din frunze uscate la umbră şi la temperatura sub 380C (câte o linguriţă în apă, suc sau iaurt, de trei ori pe zi, timp de două-trei săptămâni), eventual compactată în tablete. Se mai prepară extracte în alcool 25%, infuzii, decocturi şi, foarte frecvent, salate din frunze şi lăstari verzi care se consumă cu 30 de minute înainte de mesele principale, în cure de 3-4 săptămâni.

Pentru uz extern se prepară cataplasme cu frunze proaspete zdrobite, aplicate pe răni deschise, arsuri, psoriazis, înţepături de insecte şi inflamaţii ale membrelor inferioare, sau băi calde cu decoct din herba de lucernă, pentru dureri articulare, inflamaţii pulmonare şi căderea excesivă a părului.

Observaţii: se evită consumul în exces la persoanele cu lupus eritematos sistemic (LES), din cauza prezenţei canavaninei din seminţe, care poate agrava afecţiunea, precum şi la femeile gravide sau care alăptează.

Consumul în exces poate ­provoca şi o sensibilizare a pielii la acţiunea intensă a razelor ­solare.