Mamele cu rujeolă pot naşte copii cu malformaţii congenitale

Rujeola este o boală acută infecţioasă şi extrem de contagioasă, provocată de virusul rujeolic. Afecţiunea este extrem de răspândită, peste 90% din populaţia nevaccinată îmbolnăvindu-se până la vârsta adultă. Mortalitatea înregistrată în cazul rujeolei este de peste 12%. Complicaţiile pulmonare şi nervoase contribuie la gravitatea bolii.

Din cauza morbidităţii crescute, a complicaţiilor şi a mortalităţii înregistrate într-un procent ridicat în rândul populaţiei nevaccinate, rujeola reprezintă o mare problemă de sănătate publică, motiv pentru care vaccinarea antirujeolică este obligatorie.

Agentul cauzal al bolii este virusul rujeolic. La persoana bolnavă, acesta este prezent în sânge, în secreţiile nazo-faringiene şi respiratorii, în elementele eruptive cutanate. Virusul nu se întâlneşte la persoanele sănătoase, deoarece nu există purtători de virus rujeolic.

Rujeola este o boală infecţioasă cu răspândire pe întreg globul pământesc, iar severitatea acesteia este mult mai scăzută la populaţia cu nivel crescut de nutriţie şi igienă şi accesibilitate la îngrijiri medicale moderne.

În ţările în care s-a aplicat programul de vaccinare antirujeolică a copiilor, numărul cazurilor de rujeolă a scăzut foarte mult, cazurile noi ţinând de acumularea de noi generaţii receptive care apar.

Sursele de infecţie

Infecţia poate fi răspândită numai de bolnav, pentru că nu există purtători de virus rujeolic. Rujeola este contagioasă o zi-două înainte de debut, în cursul perioadei predermale şi 5-6 zile în cursul perioadei eruptive. La 7 zile după apariţia erupţiei, bolnavul este considerat ca fiind necontagios.

Transmiterea bolii se face direct, prin contact cu persoana bolnavă, prin picăturile de secreţie nazo-faringiană şi respiratorie răspândite în jurul bolnavului, în aer. Transmiterea indirectă, prin obiecte proaspăt contaminate cu secreţii ale bolnavului este posibilă, dar mult mai rară, virusul rujeolic neputând supravieţui mult timp în mediul extern.

Receptivitatea faţă de rujeolă este extrem de mare şi universală. Pentru copil începe chiar de la naştere, dacă mama nu este imună. Când mama este imună, copilul se naşte cu o rezistenţă specifică, datorată imunităţii transplacentare, care se menţine circa şase luni. Începând de la vârsta de şase luni, copilul este receptiv la rujeolă, pe care o poate face la primul contact.

După boală rămâne o imunitate puternică şi durabilă, reîmbolnăvirea având loc doar în cazuri cu totul excepţionale.

Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazo-faringiană şi conjunctivală. După pătrunderea prin mucoase, virusul ajunge în ţesuturile limfoide, unde se multiplică. Când s-a realizat o multiplicare maximă, virusul invadează sângele şi organele, provocând primele manifestări de boală.

Cum se manifestă boala

Perioada de incubaţie a bolii este de 10 zile, iar stadiul de preerupţie este de 3-4 zile. Debutul este gradat, cu febră care creşte treptat până la 38-39 de grade Celsius, indispoziţie, cefalee, fenomene catarale conjunctivale şi ale căilor respiratorii superioare.

Catarul conjunctival este exprimat prin conjunctive roşii, pleoape umflate, ochi lăcrimoşi şi adeseori fotofobie. Catarul căilor respiratorii superioare este exprimat prin strănut, secreţie nazală abundentă sero-mucoasă sau mucopurulentă, fiind însoţită şi de epistaxis.

Catarul ocular şi nazal dau feţei bolnavului un aspect de „facies de copil plâns“. Catarul se extinde la laringe, determinând apariţia unei laringite, exprimată prin voce aspră, răguşită, tuse aspră, lătrătoare. Spre sfârşitul perioadei de invazie, catarul se extinde descendent sub forma unei traheo-bronşite acute şi chiar poate să apară o pneumonie interstiţială la o mare parte dintre bolnavi.

La nivelul cavităţii bucale, din primele zile de boală, mucoasa devine congestionată, presărată de pete intens congestive, uneori chiar hemoragice. Lângă ultimii molari, apar nişte micropapile, comparate cu garnulele de gris, fiind considerate un semn de patogenie pentru rujeolă, având denumirea de semnul KOPLIK.

Tot în perioada de invazie (stadiul preeruptiv) apar tulburări digestive: vărsături, dureri abdominale moderate, uneori diaree, dar şi tulburări nervoase (indispoziţie, iritabilitate, cefalee).

După 3-4 zile, cât durează perioada de invazie, febra creşte din nou.

Cel mai afectat este aparatul respirator

Simptomele generale şi nervoase se accentuează şi, concomitent cu această exacerbare a simptomatologiei generale, apare erupţia, de obicei în cursul nopţii, astfel încât este descoperită dimineaţa. Primele elemente apar înapoia urechilor şi pe ceafă, apoi pe frunte şi obraji coboară spre gât, se extinde pe torace şi rădăcina membrelor, pentru ca în a treia zi să cuprindă în întregime trunchiul şi extremităţile membrelor.

Erupţia în rujeolă este constituită din macule congestive (dispar la presiune), de culoare roz. Aceste pete sunt uşor reliefate, catifelate la pipăit şi pot rămâne izolate. Erupţia poate fi uşor pruriginoasă.

După două-trei zile, elementele eruptive pălesc şi dispar în ordinea în care au apărut, lăsând în urma lor pete galben-cafenii pentru alte câteva zile, după care urmează o descuamaţie fină.

Pe tot parcursul perioadei eruptive, aparatul respirator este în continuare cel mai afectat, cu apariţia unei laringite, uneori cu caracter obstructiv, a unei bronşite şi chiar a unei pneumonii interstiţiale.

Complicaţiile rujeolei prezintă riscuri grave

În perioada posteruptivă (convalescentă), în cazul rujeolei necomplicate, temperaturile revin la normal, elementele eruptive pălesc şi se şterg treptat. În această perioadă, posibilitatea apariţiei complicaţiilor bacteriene este foarte mare.

Dintre complicaţiile rujeolei se pot cita: pneumonia, bronhopneumonia, abcesul pulmonar, pleurezia purulentă, bronşiolita, encefalita rujeolică, panencefalita subacută sclerozantă, scleroza în plăci, nevritele (optice, auditive), otite, miocardite, gastroenterite.

Reacţia dintre rujeolă şi sarcină nu trebuie neglijată. Dacă rujeola apare în primele trei luni de sarcină, poate determina malformaţii congenitale la făt, iar după trei luni de sarcină poate determina moarte fetală sau naştere prematură.

Prognosticul în caz de rujeolă este în general favorabil, mai ales pentru copiii cu o stare de nutriţie normală şi condiţii igienice corespunzătoare.

Vaccinarea antirujeolică se face la vârsta de un an

Tratamentul rujeolei este simptomatic şi de susţinere; nu există nici un mijloc de tratament specific.

Profilaxia rujeolei se bazează pe imunizare activă la vârsta de 12 luni şi ulterior se poate face la orice vârstă. În cazul unui risc major de contact infecţios, pentru sugari este indicată vaccinarea după vârsta de şase luni.

În România vaccinarea antirujeolică este obligatorie şi se efectuează în jurul vârstei de un an.