Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
23 Dec, 2024
„Mary Tifoida“
Recentele inundaţii de la noi şi de aiurea (vezi Pakistanul) ridică problema unei stricte supravegheri epidemiologice, deoarece este foarte probabil să izbucnească epidemii de febră tifoidă. Chiar în zilele noastre tifoida îmbolnăveşte aproximativ 17 milioane de persoane în fiecare an (mai ales în Africa, sudul şi sud-estul Asiei şi America de Sud), determinând cam 600.000 de decese.
Febra tifoidă este recunoscută de foarte multă vreme, fiind descrisă de celebrul medic din antichitate, Hipocrate, în urmă cu aproximativ 2.400 de ani. Numele bolii vine de la cuvântul grecesc typhos, care înseamnă "ceaţă" sau "nor", şi se referă la faptul că bolnavii prezintă o stare confuzională. Se pare că febra tifoidă a fost boala care în anul 325 î.Hr. la ucis pe Alexandru cel Mare. Boala este provocată de o bacterie numită salmonella typhi, care este transmisă pe cale fecală-orală. Aceasta este unul dintre motivele pentru care persoanele care au mers la toaletă trebuie să se spele pe mâini înainte de a umbla cu mâncare. Acest microb se transmite, de asemenea, prin apă, care reprezintă principala cale de infectare. Înţelegem astfel de ce boala apare în condiţii de igienă deficitară, în zone suprapopulate, cum ar fi taberele de refugiaţi sau cartierele periferice ale oraşelor mari din ţările subdezvoltate. În funcţie de disponibilitatea în antibiotice a statului respectiv rata mortalităţii variază între 1-20%. S-a observat că un procent de 1-2% dintre bolnavii netrataţi devin purtători pe termen lung fără să fi făcut boala în forma ei clasică. Astfel de pacienţi au capacitatea de a-i infecta pe alţii, fără să ştie că ei sunt purtătorii microbului respectiv. Pentru prima data conceptul de "purtător sănătos al febrei tifoide" a fost introdus de către celebrul bacteriolog german Robert Koch în 1902. Cam în aceeaşi perioadă, în Statele Unite o femeie de origine irlandeză s-a angajat bucătăreasă la o familie înstărită. La scurt timp şase din cei 11 membri ai familiei s-au îmbolnăvit de febră tifoidă. Proprietarul casei a cerut o anchetă în urma căreia s-a exclus posibilitatea ca apa de băut să fie sursa de îmbolnăvire. Faptul că bucătăreasa, al cărei nume era Mary Mallon, slujise înainte la alte 7-8 familii în care apăruseră cazuri de febră tifoidă, a direcţionat bănuielile către aceasta. Unul dintre dulciurile pregătite de Mary şi apreciate de către meseni era îngheţata de piersici. Acest desert este un loc ideal pentru dezvoltarea bacteriei salmonella, deoarece ea nu este distrusă în timpul pregătirii sale. Când a fost acuzată de infectarea celorlalţi, Mary a negat vehement şi l-a atacat pe acuzator cu o furculiţă de friptură. Ulterior, ea a fost internată forţat la un spital de boli contagioase de pe o insulă din apropierea New York-ului. De menţionat că în acea perioadă nu existau antibiotice şi la unul din cinci bolnavi boala se termina prin deces. După trei ani şi mai multe procese bucătăreasa a fost eliberată promiţând că nu va mai practica această profesie. Imediat a părăsit şi New York-ul. După alţi cinci ani, în acelaşi oraş a apărut o nouă explozie de febră tifoidă cu 25 de cazuri şi două decese. O anchetă rapidă a stabilit că pe post de bucătăreasă era aceeaşi persoană, care îşi schimbase numele. A fost arestată imediat şi condamnată la 25 de ani de închisoare. Ancheta a stabilit că ea a fost răspunzătoare pentru aproximativ 50 de cazuri de îmbolnăvire dintre care trei decese. Din această cauză ziarele timpului i-au acordat titlul de "Mary Tifoida". Evident, în zilele noastre purtătorii sănătoşi de microbi nu mai sunt trimişi la puşcărie, ci primesc un tratament adecvat cu antibiotice, care îi face inofensivi pentru semenii lor.
