„Măştile“ bolilor coronariene

Afecţiunile cardiovasculare reprezintă prima cauză de mortalitate la nivel mondial, stilul de viaţă "modern" fiind factorul precipitant major al apariţiei şi evoluţiei acestora. Există mai mulţi factori de risc pentru apariţia unor boli de inimă cum sunt angina pectorală sau infarctul miocardic (atacul de cord, cum mai este cunoscut).

Angina pectorală reprezintă modalitatea prin care inima "ne spune" că nu primeşte suficient sânge pentru a face faţă solicitărilor apărute în special în condiţii de efort sau stres. Cauza o constituie prezenţa unor depuneri de grăsimi pe vasele care aduc sânge la nivelul inimii şi care determină îngustarea acestora. Durerea în piept este simptomul major din angina pectorală, simptom care aduce, de obicei, o persoană la medic. Durerea din angina pectorală apare la efort sau la stres, are caracter de gheară sau de apăsare, durează, de obicei, aproximativ 5-10 minute şi trece la repaus sau la administrarea de tablete de Nitroglicerină sublingual (maxim trei tablete: câte o tabletă la interval de 5 minute). Durerea poate să iradieze în ambele mâini, mai frecvent în braţul stâng, în spate, la baza gâtului (şi chiar la nivelul danturii) sau la nivelul abdomenului superior. Simptomele care pot însoţi durerea din angina pectorală sunt senzaţia de lipsă de aer, bătăile rapide şi neregulate ale inimii (palpitaţii) şi o stare de agitaţie. Din fericire, de cele mai multe ori, o persoană prezintă simptome de angină pectorală cu mult timp înainte de apariţia unui infarct miocardic, ceea ce favorizează prezentarea la medic şi urmarea unui tratament care poate să prevină instalarea unui accident fatal. Infarctul miocardic (atacul de cord) poate să apară la persoane care se ştiau cu angină pectorală, dar şi la persoane care nu au mai avut niciodată simptome cardiace. Cauza o constituie blocarea, de cele mai multe ori printr-un cheag, a unuia dintre vasele principale care irigă inima, ceea ce face ca o parte a muşchiului inimii să fie lipsit de oxigen, ducând la moartea acestuia. Din punctul de vedere al simptomelor, deosebirea principală între angina pectorală şi infarct este caracterul şi durata durerii toracice. Astfel, dacă durerea din piept nu dispare la repaus sau la administrarea de Nitroglicerină sublingual (maxim 3 tablete la interval de 5 minute), sau dacă durează mai mult de 30 de minute (putând ajunge şi la câteva ore sau zile), atunci se impune consultul medical de urgenţă. De obicei, durerea este de o intensitate mult mai mare, iar persoanele care au suferit un infarct, descriu o senzaţie de moarte iminentă. În afară de durere, infarctul de miocard se poate însoţi de senzaţia de lipsă de aer (sau de sufocare), tuse, stare de leşin sau chiar sincopă, bătăi rapide şi neregulate ale inimii (palpitaţii), transpiraţii, stare de agitaţie, greaţă şi stare de vomă, dureri de cap.

Uneori însă, un infarct miocardic se poate manifesta atipic, simptomele fiind nespecifice şi înşelătoare. Astfel, până la un sfert din cazuri pot fi fără durere toracică. De cele mai multe ori, acest tip de infarct se întâlneşte la vârstnici sau la persoane cu diabet zaharat, datorită incapacităţii de percepţie a durerii. În absenţa durerii, există simptome care pot mima boli mai puţin grave, fapt pentru care multe persoane nu ajung la medic, ajung prea târziu sau chiar sunt greşit îndrumate către alte specialităţi, întârziind diagnosticul şi tratamentul infarctului. Astfel, greaţa, vărsăturile şi senzaţia de plenitudine gastrică, cu sau fără durere persistentă în abdomenul superior, pot fi foarte uşor confundate cu o patologie gastrică, de tipul ulcerului gastric sau colicii biliare. Sincopa, starea de leşin, durerile de cap şi ameţeala pot fi puse pe seama unei probleme neurologice. Durerea apărută în porţiunea superioară a spatelui, însoţită sau nu de tuse sau senzaţie de lipsă de aer poate fi greşit interpretată în contextul unei afecţiuni musculo-reumatismale sau respiratorii. Dacă însă unul sau mai multe din aceste simptome apar brusc la o persoană, mai ales vârstnică sau diabetică, cu istoric de boli cardiovasculare, trebuie luată în calcul posibilitatea instalării unui infract miocardic.

Reţinem că infarctul miocardic este o boală gravă, de multe ori fatală, care necesită tratament medical prompt. De asemenea, este important de ştiut că nu toate tipurile de infarct se manifestă la fel şi că uneori ceea ce pare a fi o afecţiune banală ascunde de fapt un risc vital major, motiv pentru care evaluarea cât mai rapidă de către un specialist cardiolog, în cazul apariţiei unora dintre aceste simptome, poate face diferenţa între viaţă şi moarte.

* Adina Smădu, medic rezident este membră AMFOR (Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi Români)