Măsurile de profilaxie şi tratamentul candidozelor

Candidozele sunt infecţii acute, subacute, mai rar cronice, provocate de specii de ciuperci din genul Candida, cu localizare pe piele, unghii şi mucoase.

Candidozele au o răspândire largă pe tot globul, putând fi prezente la persoane de orice vârstă şi ambele sexe. Candida trăieşte ca saprofit la nivelul tubului digestiv şi vagin, dar în anumite condiţii, din cauza unor factori predispozanţi, apar îmbolnăvirile.

Ca factori predispozanţi sunt citaţi: administrarea unor medicamente (antibiotice pe cale generală, citostatice, imunosupresoare, estrogeni de sinteză, anticoncepţionale), graviditate (40% dintre gravide prezintă candidoză vaginală), iradierile radiologice, prematuritatea, unele boli debilitante, cancer, tuberculoză, tulburări hormonale (diabet), unele boli hepatice, unii factori profesionali (căldură, umiditate).

Focare epidemice se pot întâlni în anumite ramuri de producţie (de exemplu, în laboratoarele de cofetărie, în industria conservelor de fructe, dulciuri) sau în unele colectivităţi închise.

Contagiozitatea candidei este mică, terenul având rolul principal. Semnele clinice şi tratamentul variază în funcţie de localizare.

Candidoza bucală

Candidoza bucală se caracterizează prin apariţia de depozite albicioase, cremoase, izolate sau confluente, pe limbă, mucoasă, bolta palatină, faringe, însoţite de senzaţia de uscăciune, arsură, usturimi, jenă la masticaţie şi deglutiţie.

Pot fi zone ale mucoasei unde depozitele albicioase lipsesc uneori, locul lor fiind ocupat de o suprafaţă roşie, uneori presărată cu leziuni.

Tratamentul constă în administrarea de antimicotice pe cale generală, badijonări ale mucoasei bucale, gargară cu ceai de muşeţel sau cu bicarbonat de sodiu 2‰ şi evitarea alimentelor iritante.

Perlesul

Perlesul sau zăbăluţa este o infecţia localizată la comisura bucală, fiind provocată de cele mai multe ori de ciuperci din grupul candida.

Zăbăluţa, care apare la colţul gurii, este de obicei bilaterală şi se prezintă ca o eroziune care merge la ulceraţie. Suprafaţa este acoperită de cruste sau de false membrane, care sângerează uşor la deschiderea gurii, bolnavul acuzând senzaţie de usturime la vorbire şi masticaţie. Tratamentul este local.

Candidoza vaginală

Vulvovaginita candidozică se manifestă prin:

- leucoree abundentă (secreţia este albicioasă, grunjoasă, consistentă);

- mucoasa vaginală este inflamată, erodată sau chiar ulcerată, acoperită sau nu de un depozit albicios;

- regiunea vulvară are o tumefiere edematoasă;

- bolnava prezintă prurit şi senzaţie de arsură şi usturimi;

- uneori, leziunile depăşesc zona vulvară.

Candidoza vaginală apare mai frecvent în timpul sarcinii, în condiţiile de hiperfoliculinemie, după folosirea unor ovule cu antibiotice. Afecţiunea este transmisibilă şi la partenerul conjugal, de la care se poate face recontaminarea. Transmiterea candidei de la un partener la altul se produce în lipsa unui tratament concomitent al amândorura.

În prezenţa simptomatologiei expuse mai sus, consultul ginecologic este obligatoriu. Important este ca pentru obţinerea de rezultate durabile, partenerul trebuie să primească tratament concomitent.

Balanita candidozică

Balanita se traduce prin apariţia pe gland a unui eritem cu depozite albicioase cremoase, însoţit uneori de eroziuni şi chiar de ulceraţii. De cele mai multe ori, afecţiunea se poate contacta de la partenera bolnavă de o candidoză vaginală.

Ca tratament sunt necesare aplicaţii locale de 2-3 ori pe zi a unei pomezi cu Fenosept 1‰, timp de 2-3 săptămâni, sau spălături prepuţiale cu bicarbonat de sodiu 20‰ în ceai de muşeţel. Şi în acest caz este necesar ca ambii parteneri să urmeze tratament.

Intertrigo-ul candidozic

Intertrigo-ul cu candida se manifestă prin leziuni eritematoscuamoase, cu margini zdrenţuite, uneori zemuinde, însoţite de maceraţie şi, câteodată, de mici depozite cremoase. Leziunile cuprind plicile mici (spaţiile interdigitale de la mâini şi picioare) sau plicile mari (regiunea inghinală, interfesieră şi axilară). Pruritul este destul de frecvent.

Onicomicozele cu candida

Onicomicozele candidozice sunt afecţiuni ale unghiilor provocate de ciuperci din genul Candida.

Onicomicozele cu candida se întâlnesc mai frecvent la vârsta adultă şi îndeosebi la persoanele cu ocupaţii casnice, dar şi la persoane care îşi desfăşoară activitatea în industria de conserve de fructe, vinuri, la personal sanitar şi la cei care lucrează în cantine, unde există condiţii de umiditate permanentă. Onicomicoza cu candida mai poate fi transmisă şi prin instrumentarul de manichiură.

În majoritatea cazurilor, localizarea este la degetele mâinilor. Afectarea începe, de obicei, de la extremitatea proximală de la marginile laterale. La apăsare, se poate elimina puroi. Degetele capătă, în unele cazuri, aspectul deformat „în baghetă de toboşar“.

Unghia este deformată, crenelată, prezentând uneori eroziuni punctiforme, fiind dezlipită la bază sau pe margini. Subunghial este un depozit sfărâmicios, verzui brun.

Tratamentul este de lungă durată, timp de câteva luni de zile, fiind recomandat de medicul dermatolog.

Măsuri de prevenţie în candidoze

Profilaxia candidozelor este necesară cu atât mai mult cu cât infecţia candidozică este larg răspândită.

Măsurile profilactice care se pot aplica sunt:

La nou-născuţi:

- depistarea şi tratarea la timp a gravidelor bolnave;

- control periodic şi tratarea personalului de îngrijire;

- sterilizarea corectă a instrumentarului;

- protecţie medicamentoasă cu antifungice în anumite împrejurări.

La copiii mici:

- nu se vor aplica tratamente prelungite cu antibiotice.