Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Mergeţi la medic chiar de la primele simptome de sindrom vestibular
Sindromul vestibular mai este cunoscut şi sub denumirea de sindrom vertiginos, fiind constituit din totalitatea manifestărilor patologice cauzate de afectarea nervului vestibular (care este răspunzător, în principal, de menţinerea echilibrului). După ce am prezentat, într-un număr din săptămâna trecută, sindromul vestibular periferic şi sindromul vestibular central, în numărul de astăzi vom prezenta alte câteva forme de manifestare a bolii, precum şi simptomele pe care le prezintă cei afectaţi.
Sindromul vestibular mixt apare, cel mai frecvent, după rahianestezie şi este caracterizat prin următoarele: - nu se instalează imediat după rahianestezie, ci la câteva zile; - este un sindrom vestibular foarte intens, cu o criză vertiginoasă majoră, însoţită de greaţă, vărsături, scădere a auzului, prezenţa zgomotelor în urechi, anxietate şi mari tulburări de echilibru; - este bilateral; - tulburările de echilibru pot fi atât de mari încât bolnavul nu poate fi mobilizat câteva zile, iar apoi necesită însoţitor luni de zile; - surditatea care apare este bilaterală, profundă, uneori chiar totală, depăşind posibilitatea protezării auditive, fiind necesară învăţarea labiolecturii. Sindromul vestibular radicular - clinic întâlnim criză de vertij, însoţită de prezenţa zgomotelor în ureche, dar nu este prezentă scăderea auzului. Poate apărea în neuronita vestibulară - o inflamaţie a nervului vestibular după gripă, zona-zoster, oreion, rujeolă - şi se manifestă clinic printr-o criză foarte puternică şi de lungă durată (2-4 săptămâni) şi care, de cele mai multe ori, este spontan reversibilă (cedează fără tratament). De asemenea, mai poate fi prezent în tumori ale conductului auditiv intern (schwanomul de vestibular). Manifestări vestibulare în afecţiunile generale sunt caracterizate prin ameţeală şi nu vertij (nu apare senzaţia de rotire a obiectelor în jurul bolnavului). Principalele afecţiuni în care îl regăsim sunt: - neurastenie, anemii, criză hipertensivă, deshidratări, stări convalescenţe; - hipotensiune ortostatică, stări de ebrietate, narcoză, toxicomani, diabet (criză hipoglicemică); - hipertiroidie, după administrarea unor medicamente (antihistaminice, sedative, hipotensoare, tranchilizante). Manifestări vestibulare reflexe clinic se manifestă prin ameţeală, care apare concomitent cu alte afecţiuni: apendicită, colecistită, anexită, duodenită, ulcer duodenal. Indiferent care din aceste forme ale sindromului vestibular este prezent, încă de la primele simptome pacienţii trebuie să se prezinte într-un serviciu medical pentru examen de specialitate şi explorări paraclinice suplimentare, care să ajute la stabilirea cauzei apariţiei acestui sindrom şi, implicit, a unui tratament corespunzător. Tratamentul sindromului vestibular se face în funcţie de forma clinică şi de stadiul evolutiv. El trebuie să fie nuanţat după caz, să fie complex şi pe cât posibil etiopatogenic (să vindece boala care l-a cauzat).