Murul și zmeurul, arbuști cu proprietăți vindecătoare

Efectele terapeutice de excepţie, atât ale fructelor, cât şi ale altor organe vegetale, constituie o moti­vaţie de mare perspectivă pentru înfiinţarea unor plantaţii intensive de mur şi zmeur, cu suprafeţe în creştere an de an.
Murul este un arbust spinos, cu tulpini de 1-3 m, prevăzute cu ghimpi răsuciţi în formă de cârlig. Florile albe sau roşii, cu cinci petale mari, sunt grupate în inflorescenţe sub formă de ciorchini. Înflorirea are loc în lunile iunie-august.

Fructele sunt cărnoase, negre-strălucitoare, brumate la coacere, foarte gustoase, dulci-acrişoare.
În scopuri terapeutice sunt folosite atât fructele, cât şi frunzele şi rădăcinile. Fructele sunt recoltate la maturitate, în cursul lunii august.
Conţinutul biochimic al fructelor este foarte complex, predominând zaharurile solubile, îndeosebi fructoza, care dă dulceaţa, acizii organici (citric, salicilic, malic, succinic, tartric), care dau gustul acrişor, taninuri, antocianii care dau culoare, vitamine (C, A, B, E, K, PP) şi săruri minerale (îndeosebi de potasiu, fosfor şi magneziu).
Acţiunile specifice terapeutice ale fructelor vizează multiple afecţiuni:
- diaree, dizenterie, tonifierea ficatului şi drenarea vezicii biliare;
- boli pulmonare (gripă, angină, febre, tuse, bronşite, catar pulmonar);
- afecţiuni renale (infecţii renale);
- avitaminoze şi anemii acute, având rol întăritor al organismului.

Formele de utilizare a fructelor

Datorită bogăţiei în zaharuri şi vitamine naturale, murele sunt consumate atât în stare proaspătă, cât şi prelucrate.
Siropul de mure se prepară din 2 kg fructe, la care se adaugă 1 l apă şi se fierbe la foc mic timp de 10-15 minute; după răcire se strecoară prin tifon rezultând 2,6 l suc care se fierbe din nou cu 2,6 kg zahăr, timp de 30 minute, înlăturând spuma. Când siropul este legat, se ia de pe foc, se adaugă 7 linguri zeamă de lămâie, se amestecă bine şi se toarnă în sticle uscate şi fierbinţi, care se închid ermetic. Se consumă zilnic câte patru linguri sirop diluat, de către copiii cu diaree, tuse, gripă, angină şi bronşită.

Zmeurul

Zmeurul creşte în formă de tufe înalte de 1-2 metri, cu tulpini drepte, uşor arcuite spre vârf şi acoperite cu ghimpi ascuţiţi.
Întrucât plantele sunt viabile 10-15 ani şi au o mare capacitate de drajonare, tufele din zmeurişuri prezintă un rol esenţial în blocarea procesului de eroziune a solului de pe terenurile în pantă.
În a doua jumătate a verii, apar fructele roşii, suculente, dulci-acrişoare şi foarte aromate care cresc timp de 30-35 de zile şi se maturează încă 25-30 de zile, în lunile iulie-septembrie, asigurând producţii de 50-400 kg / hectar în zmeurişuri spontane.
Recoltarea fructelor se face manual, în momentul maturării. Fructele se recoltează pe calităţi, în ambalaje din materiale plastice, carton cerat sau cutii din lemn, căptuşite cu peliculă de polietilenă.
Frunzele se recoltează fără peţiolul principal, înainte şi în perioada înfloririi. Se usucă pe cale naturală în straturi subţiri, la umbră, sau pe cale artificială la 40-500C. Randamentul la uscare este de 1 kg material uscat din 3-4 kg frunze proaspete. După uscare, frunzele rămân verzi şi au miros plăcut şi gust astringent.

Tratamentele fitoterapeutice

Fructele de zmeur au o compoziţie chimică foarte diversă, ce se corelează cu proprietăţile terapeutice şi cu acţiunile specifice în vindecarea diferitelor boli.
Analizele de laborator au scos în evidenţă prezenţa acizilor organic. Aceşti acizi sunt conservaţi în organism, nu modifică alcalinitatea sângelui şi au putere bactericidă pronunţată, distrugând microorganismele (bacterii, ciuperci, mucegaiuri). De asemenea aciditatea totală a fructelor prezintă proprietăţi aperitive, stimulând secreţia salivei, a sucurilor gastrice şi intestinale.
Valoarea nutritivă şi terapeutică a fructelor creşte în mod semnificativ prin ansamblul vitaminic foarte complex, în care predomină vitamina C (20-50 mg %), B1, B2, D, P, PP şi betacaroten. Pentru păstrarea conţinutului vitaminic trebuie să se ţină seamă de posibilitatea degradării rapide prin fierbere la temperaturi mai mari de 400oC, în procesul de oxidare la aer şi la contactul cu vasele de cupru utilizate adesea la transportul, prelucrarea şi depozitarea fructelor.
Conţinutul ridicat de săruri minerale, uşor asimilabile (K, Ca, P, Mg, Mn, Fe, Zn, Cu), reprezintă sursa naturală a componentelor primare, necesare sintezei de principii active cu acţiuni terapeutice. Aceste săruri minerale (4-5 g la litru suc) constituie materialul de construcţie pentru nervi, vase şi sânge şi au rol de neutralizare a acţiunii dăunătoare a acidului uric, menţinând alcalinitatea sângelui între limite normale.
Fructele proaspete sau cele prelucrate se folosesc în terapie ca remedii excepţionale în boli ale tubului digestiv (diaree rebelă, arsuri gastrice, ulcere gastroduodenale, pancreas), în afecţiunile pulmonare (tuse, bronşită, sensibilitate la răceală şi răguşeală, febrifug în gripe). Îndulcit cu miere de albine, siropul are efecte uimitoare în refacerea coardelor vocale. La copii se recomandă în bronşită cronică şi amigdalite recidivante iar la femei în tratamentele pentru cistită, pielonefrită, dismenoree şi metroragii.
Siropul este un excelent mijloc de tratament al bolilor cardiace cu dureri, în tulburări de tranzit, afecţiuni oculare (conjunctivită), astenie şi boli de piele (eczeme, pustule, răni, erupţii tegumentare).

Forme de utilizare

Fructele proaspete se consumă ca desert, cu efect înviorător şi răcoritor sau ca medicament, înainte de fiecare masă, câte 200-300 g pe stomacul gol, timp de 12 zile. După ce s-a consumat porţia de fructe, nu se mănâncă nimic timp de patru ore, deoarece fructele au efecte de încetinire a proceselor digestive şi de reducere considerabilă a foamei.
Sucul de zmeură se prepară din 200 g fructe amestecate cu fragi, afine şi căpşuni, spălate şi stoarse prin tifon; se îndulceşte cu zahăr după preferinţă şi se consumă imediat. În amestec cu sucul de coacăze este recomandat în stări infecţioase cu febră, inflamaţii şi infecţii urinare.
Spuma de zmeură cu griş se prepară din 75 g fructe (eventual în amestec cu afine, căpşuni şi vişine) din care se stoarce sucul; pulpa stoarsă se amestecă cu alte 75 g fructe întregi, se fierbe uşor şi se strecoară. În sucul rezultat se adaugă treptat 20 g griş şi 15 g zahăr, continuând fierberea încă 4 minute. Se amestecă spuma încă 5 minute la rece şi se adaugă sucul extras din primul lot de fructe. Spuma are efecte benefice în gastrite hiperacide, ulcere, dispepsii de putrefacţie, hepatită, rectocolită hemoragică, insuficienţă cardiacă, hipertensiune, ateroscleroză, afecţiuni renale şi diferite boli infecţioase.

Utilizările frunzelor de zmeur

Frunzele se recoltează prin strujire, înainte şi în timpul înfloririi, având proprietăţi terapeutice multiple: astringente, antidiareice, dezinfectante, cicatrizante, antihemoragice, depurative, uşor diuretice, sudorifice, neutralizante în aciditatea gastrică şi tonic-răcoritoare.
Efectele medicinale sunt legate de unele afecţiuni digestive ca: diaree, dizenterie, enterocolite, pancreatite, congestii hepatice, spasme gastrointestinale, dereglări ale tranzitului intestinal, hiperaciditate gastrică, infecţii bucale şi stomatite. În plus favorizează eliminarea toxinelor şi a colesterolului din sânge.
În diabetul zaharat sunt indicate cure de lungă durată pentru stabilizarea glicemiei, în amestec cu frunze de afin şi mur.
În uz extern se foloseşte sub formă de gargară ca infuzie concentrată sau decoct contra afecţiunilor faringiene, în stomatite, laringite, faringite, inflamaţii ale gâtului, tuse, răceli şi nevralgii dentare, datorită calităţilor calmante şi emoliente.