Nebănuitele efecte terapeutice ale zmeurului

Efectele terapeutice de excepţie ale zmeurului, urmărite separat pe organe vegetale (fructe, frunze, flori, muguri, lăstari), constituie o motivaţie de mare perspectivă pentru înfiinţarea unor plantaţii intensive de zmeur, cu suprafeţe în creştere an de an, cu rol major în prevenirea şi tămăduirea multor boli.

În prevenirea şi combaterea multor afecţiuni se folosesc atât fructele, cât şi frunzele, mugurii şi mlădiţele tinere ale tufelor de zmeur.

Fructele de zmeur au o compoziţie chimică foarte diversă ce se corelează cu proprietăţile terapeutice şi cu acţiunile specifice în vindecarea diferitelor boli.

Valoarea nutritivă şi terapeutică a fructelor creşte în mod semnificativ prin ansamblul vitaminic foarte complex în care predomină vitamina C (20-50 mg%), B1, B2, D, P, PP şi beta-caroten. Pentru păstrarea conţinutului vitaminic trebuie să se ţină seamă de posibilitatea degradării rapide prin fierbere, la temperaturi mai mari de 400C, în procesul de oxidare la aer şi la contactul cu vasele de cupru utilizate adesea la transportul, prelucrarea şi depozitarea fructelor.

Conţinutul ridicat de săruri minerale, uşor asimilabile (K, Ca, P, Mg, Mn, Fe, Zn, Cu), reprezintă sursa naturală a componentelor primare, necesare sintezei de principii active cu acţiuni terapeutice. Aceste săruri minerale (4-5 g la litru de suc) constituie materialul de construcţie pentru nervi, vase şi sânge şi au rol de neutralizare a acţiunii dăunătoare a acidului uric, menţinând alcalinitatea sângelui între limite normale.

Proprietăţile terapeutice ale fructelor vizează, în primul rând, afecţiunile interne, având efecte astringente, antibacteriene, antidiareice, antiinflamatoare, diuretice, depurative, stomahice, vitaminizante şi energizante. În afecţiunile externe acţionează în îngrijirea pielii, prin efecte de regenerare, astringente, exfoliante şi de catifelare.

Forme de utilizare

Fructele proaspete sau transformate în sirop se folosesc în terapia medicală ca remedii excepţionale în boli ale tubului digestiv (diaree rebelă, arsuri gastrice, ulcere gastro-duodenale, pancreas), în afecţiunile pulmonare (tuse, bronşită, sensibilitate la răceală şi răguşeală, febrifug în gripe). Îndulcit cu miere de albine, siropul are efecte uimitoare în refacerea coardelor vocale. La copii se recomandă în bronşită cronică şi amigdalite recidivante.

Siropul este un excelent mijloc de tratament al bolilor cardiace cu dureri, în tulburări de tranzit, afecţiuni oculare (conjunctivită), astenie şi boli de piele (eczeme, pustule, răni, erupţii tegumentare).

Fructele sunt foarte solicitate pentru consum în stare proaspătă sau prin procesare industrială şi casnică în diferite forme alimentare, semipreparate sau finite, deosebit de gustoase şi hrănitoare (pastă, dulceaţă, gem, marmeladă, peltea, jeleu, şerbet, fructe congelate şi zaharisite, îngheţată, compoturi, siropuri, vin aromat, vermut, lichior (zmeurată), sucuri pasteurizate, concentrate şi alcoolizate.

Fructele proaspete se consumă ca desert, cu efect înviorător şi răcoritor, sau ca medicament, înainte de fiecare masă, câte 200-300 g pe stomacul gol timp de 12 zile. După ce s-a consumat porţia de fructe nu se mănâncă nimic timp de 4 ore, deoarece fructele au efecte de încetinire a proceselor digestive şi de reducere considerabilă a foamei.

Siropul de zmeură se prepară dintr-un kilogram de fructe bine spălate, puse într-un borcan, unde se zdrobesc cu o lingură de lemn. Se leagă borcanul la gură cu un tifon şi se ţine 2-3 zile, amestecându-se zilnic, pentru a nu prinde mucegai. Sucul lăsat în borcan se trece prin tifon dublu sau triplu, udat în prealabil cu apă şi se stoarce. Se lasă acoperit 24 de ore pentru limpezire şi se trece în alt vas. La fiecare litru de suc se adaugă câte 1,25 kg zahăr şi zeama unei lămâi pentru conservare şi păstrarea culorii. Totul se trece într-un vas smălţuit, cu volum dublu faţă de cantitatea de sirop. Se amestecă până la dizolvarea totală a zahărului, se fierbe la foc mic timp de 30 de minute şi se amestecă continuu, până dispare spuma. Siropul fierbinte se toarnă în sticle sterilizate şi bine încălzite. După astupare ermetică, sticlele se acoperă cu pături până a doua zi şi apoi se păstrează la loc răcoros.

Lichiorul de zmeură (zmeurata): 1 kilogram fructe proaspete se toarnă într-o damigeană cu 500 g zahăr, unde se ţine la macerat 5-6 zile la soare, cu agitare zilnică. Se adaugă 1 litru alcool, se închide ermetic şi se lasă la macerat încă 2-3 săptămâni, la loc răcoros. Apoi se strecoară prin tifon dublu şi un strat subţire de vată. În lichiorul strecurat se adaugă 100 ml rom şi se toarnă în sticle, care se închid imediat cu dopuri sigure.

Sucul de zmeură se prepară din 200 g fructe amestecate cu fragi, afine şi căpşuni, spălate şi stoarse prin tifon; se îndulceşte cu zahăr după preferinţă şi se consumă imediat.

Oţetul aromat de zmeură se obţine din 1,5 kg fructe zdrobite şi un litru oţet alb, care se macerează timp de 10 zile; se strecoară şi se trece în sticle bine închise.

Spuma de zmeură, indicată în bolile renale şi digestive

Spuma de zmeură cu griş se prepară din 75 g fructe (eventual în amestec cu afine, căpşuni şi vişine), din care se stoarce sucul; pulpa stoarsă se amestecă cu alte 75 g fructe întregi, se fierbe uşor şi se strecoară. În sucul rezultat se adaugă treptat 20 g griş şi 15 g zahăr, continuând fierberea încă 4 minute. Se amestecă spuma încă 5 minute la rece şi se adaugă sucul extras din primul lot de fructe. Spuma are efecte benefice în gastrite hiperacide, ulcere, dispepsii de putrefacţie, hepatită, rectocolită hemoragică, insuficienţă cardiacă, hipertensiune, ateroscleroză, afecţiuni renale şi diferite boli infecţioase.

Din fructele coapte se prepară xilitolul, un îndulcitor natural, folosit în prevenirea şi tratarea cariilor. Fructele intens colorate servesc drept coloranţi naturali, corectiv de culoare şi gust în diferite produse farmaceutice, iar în amestec cu strugurii roşii de viţă-de-vie servesc la obţinerea unui colorant violet-deschis pentru lână albă şi borangic.

Remedii din frunze de zmeur pentru boli digestive sau inflamaţii ale gâtului

Frunzele de zmeur se recoltează prin strujire înainte şi în timpul înfloririi. Conţinutul chimic al frunzelor constă din taninuri, acizi organici, substanţe flavonoide şi vitamina C (circa 800 mg%).

Proprietăţile terapeutice sunt multiple: astringente, antidiareice, dezinfectante, cicatrizante, antihemoragice, depurative, uşor diuretice, sudorifice, neutralizante în aciditatea gastrică, reglatoare hormonal şi tonic-răcoritoare.

Efectele medicinale sunt legate de unele afecţiuni digestive ca: diaree, dizenterie, enterocolite, pancreatite, congestii hepatice, spasme gastrointestinale, dereglări ale tranzitului intestinal, hiperaciditate gastrică, infecţii bucale şi stomatite. În plus, favorizează eliminarea toxinelor şi a colesterolului din sânge, intensifică sudoraţia, îndepărtează senzaţia de arşiţă internă, dureri de cap, răceli, bronşite.

În diabetul zaharat sunt indicate cure de lungă durată pentru stabilizarea glicemiei, în amestec cu frunze de afin şi mur.

Frunzele proaspete sau uscate, cu gust plăcut şi uşor acrişor, servesc la prepararea unor ceaiuri consumate, primăvara şi toamna, ca aliment zilnic pentru copii, bătrâni şi persoane bolnave, mai ales în zilele reci, când sunt mai frecvente virozele şi gripele.

În uz extern se foloseşte sub formă de gargară, ca infuzie concentrată, sau decoct contra afecţiunilor faringiene, stomatite, laringite, faringite, inflamaţii ale gâtului, tuse, răceli şi nevralgii dentare datorită calităţilor calmante şi emoliente.

Sub formă de cataplasme se aplică pe răni, eczeme, panariţiu, abcese, furuncule şi erupţii cutanate datorită proprietăţilor dezinfectante.

Efectele terapeutice ale florilor, mugurilor şi mlădiţelor

Florile de zmeur se folosesc sub formă de infuzii pentru comprese aplicate pe pleoape, în caz de conjunctivite sau în tratamente contra tusei şi a răcelilor. Fiind o plantă meliferă, florile constituie o importantă sursă de nectar pentru albine în prepararea mierii şi a altor produse apicole.

Mugurii de zmeur se culeg primăvara devreme, se zdrobesc şi se conservă în miere de albine.

Mlădiţele de zmeur sunt utilizate la prepararea unor medicamente cu o largă aplicabilitate în tratarea diferitelor afecţiuni. Mlădiţele proaspete se cântăresc şi se introduc într-o sticlă brună pentru macerare timp de 4-5 zile în alcool 900, care acoperă în întregime materialul vegetal. Se adaugă un amestec de apă şi glicerină (în raport 1:1), astfel ca solventul (alcool, apă, glicerină) să fie în cantitate de 20 de ori mai mare decât greutatea mlădiţelor. Se continuă macerarea încă 3 săptămâni, după care se decantează, cu stoarcere, se strecoară prin tifon, se lasă în repaus încă 48 de ore şi se strecoară încă o dată. Tratamentele cu extract glicero-alcoolic din mlădiţe au efecte excepţionale contra bolilor aparatului genital feminin, restabilind echilibrul ovarian dereglat.

Efecte deosebit de bune se constată şi în combaterea fibromului uterin, a chisturilor ovariene. Pentru mărirea eficacităţii tratamentului, se recomandă unele asocieri ale extractului din mlădiţe de zmeur cu:

- coacăz negru pentru chist ovarian;

- coacăz negru, mure şi alun pentru fibrom uterin;

- rozmarin şi merişor pentru menopauză cu tulburări şi pentru evitarea îmbătrânirii precoce a femeilor.