Netratate la timp, bolile ochilor pot avea urmări grave

Trebuie reţinut că ochiul este un organ pe cât de important, pe atât de fragil şi delicat, cele mai multe probleme oftalmologice punându-şi în mod clar amprenta asupra calităţii vieţii sociale şi profesionale. Dincolo de birocraţia specifică sistemului de sănătate, care nu rareori ne face să ne prezentăm târziu la medic, să întârziem diagnosticul şi tratamentul ţintit, noi înşine trebuie să fim conştienţi să ne preocupăm de sănătatea noastră.

Infecţiile conjunctivale sunt afecţiuni frecvente, mai puţin grave, dar foarte deranjante, fiind cauzate de bacterii sau de virusuri. Conjunctivitele bacteriene se manifestă sub formă de prurit ocular (senzaţie de mâncărime), senzaţie de arsură sau corp străin. Ca urmare a secreţiei purulente, ochii se lipesc dimineaţa, la trezire. Conjunctivitele virale sunt foarte contagioase, putând determina epidemii. De aceea, în cazul acestei afecţiuni, examenul oftalmologic este obligatoriu.

Glaucomul, o altă afecţiune oftalmologică frecventă, este o boală în care nervul optic suferă din cauza unei presiuni intraoculare nocive, presiune mai mare decât cea pe care o poate suporta ţesutul nervos din ochiul respectiv. Astfel, fibrele nervului optic şi unele celule ale retinei mor, iar vederea se depreciază ireversibil, până la orbire. Întrucât predispoziţia de a dezvolta boală glaucomatoasă se poate moşteni, persoanele care au rude cu glaucom trebuie să se prezinte la controale oftalmologice periodice, măcar o dată pe an, în vederea investigaţiilor de specialitate.

Odată cu înaintarea în vârstă pot apărea afecţiuni caracterizate prin reducerea acuităţii vizuale. Scăderea acuităţii vizuale poate să apară brusc, de exemplu în cazul unui infarct retinian. Infarctul retinian apare la persoanele în vârstă, cu probleme cardiovasculare majore şi este o problemă gravă, întrucât funcţia vizuală se recuperează foarte rar şi doar parţial. La fel se întâmplă şi în cazul infarctului pe nervul optic (neuropatia optică ischemică), o afecţiune în care scăderea acuităţii vizuale se produce lent. Scăderea acuităţii vizuale poate să apară progresiv, de exemplu în cataractă, degenerescenţa maculară legată de vârstă sau neuropatia optică ischemică. Cataracta reprezintă opacifierea cristalinului, cu repercursiuni asupra funcţiei vizuale. Tratamentul precoce permite îmbunătăţirea semnificativă a vederii, cu condiţia ca retina să fie neafectată de alte boli. Singurul tratament eficient este cel chirurgical, cu extragerea cristalinului cataractat şi implantarea unuia artificial. Degenerescenţa maculară legată de vârstă este cea mai frecventă cauză de pierdere ireversibilă a vederii la persoanele peste 50 de ani, în lumea dezvoltată. Degenerescenţa maculară reprezintă exagerarea unui proces degenerativ, care are loc, în mod normal, odată cu îmbătrânirea. Este bine ca această afecţiune să fie diagnosticată cât mai repede, pentru a putea fi întârziată evoluţia şi pentru a păstra cât mai mult timp o vedere acceptabilă.