Una dintre problemele cu care se pot confrunta viitoarele mame este diabetul gestațional, care dispare în mod normal după nașterea copilului, dar crește riscul mamei de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 pe
Nu neglijaţi consultaţiile medicale periodice!
După libertate şi siguranţă, care se asigură cu arma în mână, sănătatea este al doilea bun de preţ al omului, care se păzeşte măcar cu un sfat util şi competent, dacă se doreşte şi se solicită. La medic, în România, cea mai mare parte a oamenilor ajung "în urgenţă". Fie din cauza traumatismelor, fie cu boli instalate brusc, care produc dureri violente sau care perturbă viaţa, până la a o pune în pericol. Aşa se descoperă cancere avansate, boli infecţioase care au fost neglijate şi au răbufnit violent, cum ar fi hepatita, tuberculoza, SIDA.
Foarte multe boli tratate după "reţeta vecinei" sau de personal medical nepriceput aduc în urgenţă bolnavul cu diabet, poliartrită reumatoidă, boli psihice, boli endocrine. A doua formă de contact cu medicul este de a veni omul sănătos sau suferind, din proprie iniţiativă, solicitând o consultaţie. Fie pentru controalele periodice sau vaccinări preventive, impuse de stat, fie datorită educaţiei sanitare, grijii pentru sănătate sau din cauza fricii de boală, unii oameni vin cu răbdare şi responsabilitate la medic. Din păcate, din cauza dificultăţilor materiale ale statului, a lipsei unei autorităţi sanitare responsabile, atât starea de sănătate, cât şi cea de boală cad în grija fiecăruia dintre noi. Copil sau matur, fiecare dintre noi trebuie, măcar o dată pe an, să se prezinte la un medic de familie sau de boli interne pentru un examen general. La recomandarea şi sub supravegherea medicului se vor face câteva analize strict necesare, care dau un semnal dacă organele vitale sunt sănătoase sau bolnave. Acest medic recomandă, eventual, alte consultaţii de specialitate, la cardiolog, neurolog, reumatolog, pentru bolile descoperite sau suspectate. Suferinzii de boli cronice trebuie să ţină legătura periodic sau ori de câte ori este nevoie cu specialiştii de profil, pentru a nu lăsa să se deterioreze starea de sănătate. A neglija sau a ocoli medicul nu poate duce decât la agravarea bolii şi instalarea complicaţiilor, consecinţe care atrag cheltuieli şi renunţări din partea bolnavului, eforturi şi insatisfacţii din partea medicului. Nicăieri în lume vizita la medic nu este uşoară şi nici ieftină, iar mulţumirea trebuie să fie de ambele părţi, pe măsura efortului. Aceasta datorită faptului că: - instruirea unui medic este cea mai lungă pentru meseriile actuale: în jur de 20 de ani; - cheltuielile şi privaţiunile pentru perioada şcolarizării şi practicării medicinei sunt ridicate; - solicitările fizice nu sunt mari, dar cele psihice determină o speranţă de viaţă cu 10 ani mai mică decât în restul populaţiei; - condiţiile practicării meseriei de medic sunt speciale şi scumpe pentru a se asigura igiena, dotarea, siguranţa, de aceea medicii sunt acolo unde pot lucra corect şi bine. Deoarece în România acum este o nouă ordine economică şi socială, doar cererea şi oferta corectă vor lega bune relaţii între medic şi bolnav. Şi pacienţii "cântăresc" efortul lor, cel puţin cu două raţionamente: - cost-beneficiu: cheltuielile şi efortul de a merge la consultaţie, de a face analize, explorări şi tratamente trebuie să se finalizeze cu o stare de sănătate corespunzătoare vârstei şi posibilităţilor, pentru a face faţă în continuare obligaţiilor familiale şi de muncă. Dacă un sfat, o reţetă, o intervenţie terapeutică au prelungit starea de sănătate sau au ameliorat boala, este deja un câştig; - cost-randament: un medicament de ultimă generaţie, un medic cu multă experienţă, o analiză precisă într-un spital ultramodern presupun înglobarea unui efort uman şi financiar de zeci de ani, deci mai scump, dar cu garanţia de mai bun, verificată în timp. Desigur că un "diagnostic" în cafea este mai ieftin. Costă cât conţinutul, dar ţine cât efectul acesteia. Cel puţin medicii şi asistentele din România încă mai prezintă calitatea morală şi profesională corespunzătoare gradului de pregătire, dar fiecare om trebuie să hotărască când, unde şi cum aplică dictonul "sunt prea sărac ca să folosesc lucruri ieftine"