Nucul, un „depozit” de virtuți terapeutice

Preparatele din organele vegetale ale nucului au reale calităţi vindecătoare, într-un număr impresionant de afecţiuni.

Există o mare diversitate de compuşi bioactivi care asigură multiple utilizări ale organelor vegetale ale nucului în terapia medicală şi în alimentaţie.

Frunzele conţin taninuri, acizi organici (galic, cafeic, nucitanic), rezine, uleiuri eterice, vitamina C (0,85-1%) şi săruri minerale.

Cojile verzi de nucă conţin acizi organici (malic), ulei eteric, clorofilă, amidon, pectine şi săruri minerale. Conţinutul în vitamina C (500-1500 mg/100 g) este de 40 de ori mai mare decât în sucul de portocale şi de 10 ori mai mare decât în sucul de lămâie.

Miezul de nucă este un aliment foarte concentrat, cu valoare energetică de 650-700 kcal/100 g, mult mai ridicată decât la alte fructe. Bogăţia în minerale face ca nuca să fie o sursă principală de aprovizionare a organismului cu elementele necesare păstrării echilibrului nervos, precum şi buna funcţionare a muşchilor şi oaselor.

Uleiul de nucă este mult mai bogat în unii acizi graşi (linoleic, linolenic, oleic, miristic) comparativ cu uleiul din alune şi migdale, ceea ce îi asigură proprietăţi anticolesterolice, depurative şi vermifuge.

Turtele rămase după extragerea uleiului sunt bogate în proteine (48%), grăsimi (10%), celuloză şi cenuşă şi se folosesc la prepararea halvalei de calitate.

Proprietăţile terapeutice

Frunzele şi cojile verzi ale fructelor au următoarele însuşiri valorificabile în tratamente medicale:

- hipoglicemiante, depurative, antitoxice, bactericide;

- stomahice, antidiareice, antiseptice intestinal, antifungice, astringente, vermifuge, antiscorbutice;

- uşor hipotensive, hemostatice, antialergice;

- antileucoreice, antiinflamatoare, dezinfectante renal;

- cicatrizante, astringente, antimicotice, emoliente, calmante, vulnerare, antireumatice.

Miezul fructelor are proprietăţi:

- nutritive, energizante, antianemice, tonifiante fizic şi psihic;

- laxative, vermifuge, emoliente, calmante.

Acţiuni terapeutice specifice

Frunzele tinere pot fi folosite în:

- diabet zaharat cu reducerea glicemiei, hepatită, icter, enterite acute, stimularea digestiei şi a funcţiilor hepatice, hemoragii digestive, candidoze, curăţirea sângelui, infecţii renale şi genitale, edeme renale, hemoragii uterine, eliminarea transpiraţiei nocturne la bolnavii de tuberculoză, lipsa poftei de mâncare.

Se prepară infuzie simplă dintr-o linguriţă de frunze uscate şi mărunţite la 200 ml de apă clocotită, se infuzează acoperit 5-10 minute şi se beau câte două-trei ceaiuri pe zi. Efecte similare are şi tinctura din frunze, din care se iau câte 15 picături de trei ori pe zi, diluate în puţină apă;

- gargară şi clătirea gurii cu infuzie concentrată din frunze (15 g la 200 ml apă clocotită) pentru stomatită, amigdalită, gingivită, afte bucale, afecţiuni ale gâtului şi laringelui;

- alifie din frunze pentru vindecarea rănilor, eczemelor, arsurilor solare, ulcere ale pielii şi tenuri grase, preparată din 15 g frunze uscate şi mărunţite, care se macerează 7 zile în 100 ml ulei de floarea-soarelui la temperatura camerei; se fierbe pe baia de apă timp de trei ore, se strecoară prin tifon, se adaugă încă 15 g ceară de albine, cu care se uniformizează printr-o nouă fierbere pe baia de apă timp de 30 de minute.

Cojile de nuci verzi sunt eficiente în:

- îmbunătăţirea funcţionării ficatului şi a tractului gastrointestinal, cu efecte contra stărilor catarale ale tubului digestiv, hepatitei acute şi a diareelor rebele;

- litiază renală şi incontinenţă urinară (enurezis);

În uz extern, decoctul din coji de nuci este eficace în vindecarea ulceraţiilor şi micozelor cutanate. În gargare făcute câte două ori pe zi are efecte în afecţiunile gâtului şi gurii. Cojile tocate se aplică sub formă de cataplasme sau băi generale contra reumatismului, a sciaticii, a gutei, a nevralgiilor dentare, a căderii părului.

Într-o cură de o lună are efecte în creşterea rezistenţei sistemului imunitar, accelerarea metabolismului, stimularea poftei de mâncare, anemie, astenie şi oboseală.

Nucile verzi, recoltate înainte de Sânziene, când pot fi înţepate uşor, servesc la prepararea unei tincturi sau a unui lichior foarte gustos, cu efecte în colite de fermentaţie, în lipsa poftei de mâncare, anemie, astenie şi în curăţirea ficatului. Se aleg 20 de nuci mari, se curăţă de coajă, se taie în sferturi şi se pun într-o sticlă cu gât larg cu un litru alcool 40⁰; după două-patru săptămâni de expunere la soare sau la loc călduţ, se strecoară şi se adaugă două-trei cuişoare, o bucată de scorţişoară, un baton de vanilie, coaja unei portocale şi 500 g zahăr dizolvat într-un litru de apă. Lichiorul se trece în sticluţe de culoare închisă şi se consumă câte o linguriţă plină, înainte de mesele principale, într-o cură de 30 de zile.

Nucile verzi cu coajă, fierte cu zahăr şi arome, sunt un bun remediu împotriva diareei şi a lipsei poftei de mâncare.

Miezul de nucă este un aliment foarte concentrat, cu valoare energetică mult mai ridicată decât la alte fructe. Bogăţia în vitamine şi în săruri minerale constituie o sursă principală de biocompuşi, necesari păstrării echilibrului nutriţional şi nervos, precum şi o bună funcţionare a muşchilor şi oaselor. Pot fi menţionate multiplele proprietăţi terapeutice: nutritive, energizante, tonifiante fizic şi psihic, laxative, vermifuge, emoliente şi calmante.

Uleiul de nucă, extras prin presarea miezului, este indicat în alimentaţia dietetică pentru prevenirea aterosclerozei coronariene, reducerea colesterolului, combaterea bronşitei cronice.