O altă faţă a căldurii umane

O escaladare continuă a preţurilor la combustibil, gaze şi electricitate are rolul de a ne deprima constant şi, probabil, ireversibil. Acest trist aspect a determinat savanţi din toate colţurile planetei să caute soluţii alternative pentru sursele de energie. Nu este locul, aici şi acum, să trec în revistă soluţiile inginereşti. Vreau numai să vă aduc la cunoştinţă câteva metode prin care se încearcă recuperarea de energie de la ... fiinţele umane.

Teoretic, se urmăreşte recuperarea energiei cotidiene pentru a alimenta captatori autonomi, folosiţi ulterior în locuinţe sau în industrie. Aceste operaţii se bazează pe două principii fizice: termoelectricitatea (proprietatea pe care o au unele materiale de a transforma căldura în electricitate) şi piezoelectricitatea (capacitatea unor materiale de a produce o sarcină electrică atunci când sunt supuse unei acţiuni mecanice).

Datorită apariţiei, în ultimele decenii, a unor noi materiale, aplicarea practică a principiilor descrise mai sus tinde să devină realitate. Iată câteva exemple:

- mersul înseamnă punerea picioarelor pe sol, or, dacă piciorul apasă pe o dală semimobilă, atunci energia cinetică poate fi transformată în electricitate. Încă din anul 2000, în oraşul olandez Rotterdam, ingineri ai universităţilor din Eindhoven şi Delft au imaginat şi realizat o ... discotecă! Originalitatea acestei discoteci era că podeaua era formată din 24 de dale aşezate pe arcuri. Mişcarea picioarelor pe aceste dale era transformată în electricitate. Sistemul producea 20 de waţi pentru fiecare dală, ceea ce a permis să se realizeze iluminatul discotecii cu ajutorul dansatorilor;

- 10 ani mai târziu primăria din Toulouse a realizat un proiect de trotuar compus din 20 de dale, care se scufundau cu cinci milimetri la fiecare pas. Astfel, energia cinetică a trecătorilor deplasa un magnet situat sub dale şi producea un curent cu care era alimentat un lampion stradal;

- corpul nostru, menţinut constant la 37,50 C, este de fapt un miniradiator ambulant, care încălzeşte totul în jurul lui. Se apreciază că el furnizează în permanenţă echivalentul a 50-100 de waţi. Plecând de la această realitate, o firmă suedeză a realizat în 2007 un proiect inedit pentru a încălzi un imobil cu 13 etaje.

Evident, pentru a realiza aşa ceva, era nevoie de căldura multor indivizi. Din fericire, la 200 de metri de imobilul ce trebuia încălzit se găsea gara din Stockholm, în care 200.000 de vizitatori circulau zilnic. O problemă care a trebuit rezolvată a fost aceea de a transporta căldura corporală colectivă din gară până la imobilul menţionat. A fost realizat, în acest scop, un sistem de ventilare care recupera căldura umană în scopul încălzirii unui circuit de apă. Această apă era trasportată prin conducte subterane până la imobilul din vecinătate, unde era eliberată. Responsabilul proiectului a declarat că în acest fel se acoperea 30% din necesitatea de încălzire a imobilului. Inspiraţi de succesul acestui proiect, la Paris se încearcă acum încălzirea unor imobile cu căldura umană "culeasă" din staţiile de metrou.

Se apreciază că, în viitor, se vor găsi soluţiile tehnice pentru ca să se utilizeze căldura umană pentru a alimenta implanturile cardiace, amplificatoarele auditive sau chiar pompele pentru insulină. Nu ne rămâne decât să aşteptăm.