Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate O boală ciudată

O boală ciudată

Un articol de: Ostin Mungiu - 28 Ian, 2008

În ţările dezvoltate, încă din anul 1976 a fost descrisă o afecţiune care se manifesta, printre altele, şi prin dureri musculare şi care a fost numită „fibromialgie“. Cuvântul este derivat din rădăcini latineşti: fibro“ (ţesut fibros), „mio“ (muşchi), „algia“ (durere).

Fibromialgia este, de fapt, o tulburare complexă, care, în mare măsură, nu poate fi diagnosticată prin teste de laborator, ci doar de către un clinician abil, capabil să asculte cu atenţie problemele unui pacient, să urmărească cu grijă istoricul bolii şi să-l examineze competent. Pacienţii cu fibromialgie sunt consultaţi, în general, de mulţi practicieni înainte de a fi diagnosticaţi corect. Numeroase rapoarte menţionează că bolnavii primesc recomandări medicale diferite, uneori timp de mai mult de cinci ani, până la diagnosticul corect şi mai mult de jumătate dintre ei primesc un diagnostic greşit, fiind supuşi şi unor intervenţii inutile. Deşi frecventă, fibromialgia este rar diagnosticată, din cauza confuziei care se face cu alte suferinţe reumatice. Simptomele principale ale afecţiunii sunt durerea, redoarea (senzaţia de rigiditate) şi astenia (senzaţia de istovire). Durerea este difuză, rău circumscrisă, întinsă şi profundă, situată în muşchi sau pe proeminenţele osoase. Durerea are, uneori, caracter de arsură, alteori de amorţeală, este însoţită de redoare şi de senzaţia de „umflătură“. Redoarea este legată de o senzaţie de ţesuturi sub tensiune, ca şi de dificultatea de a efectua un efort muscular în vederea unor mişcări. Aceste simptome sunt mai supărătoare dimineaţa, fiind însoţite de senzaţia de oboseală, iar uneori sunt descrise ca permanente, mai frecvent în zonele cervicale şi lombară. Durerile şi redoarea sunt accentuate de expunerea la frig, de oboseala fizică sau psihică şi sunt ameliorate de căldură, masaj, relaxare şi mai puţin sau deloc de antinevralgice. Starea de astenie este însoţită de oboseală extremă, de o senzaţie de istovire prezentă chiar de dimineaţă. Somnul nu se însoţeşte de senzaţie de odihnă, unii bolnavi se plâng de insomnie şi majoritatea afirmă că se simt mai obosiţi la trezire decât seara, la culcare. Alte simptome care mai pot apărea în această afecţiune sunt tulburările digestive (colon iritabil), dureri de cap, depresie psihică, scăderea memoriei şi a capacităţii de concentrare, iritabilitate, indispoziţie. Tratamentul este întotdeauna simptomatic şi multidisciplinar, combinând terapia farmacologică (antinevralgice, antidepresive, corticosteroizi, S-adenozilmetionină, anestezice locale), homeopatia, kinetoterapia, hipnoza, electroacupunctura şi bio-feed-back-ul. Este clar din această enumerare că nu există un standard în abordarea terapeutică a bolnavilor cu fibromialgie, rezultatele studiilor fiind foarte diferite şi adesea divergente. În ţara noastră, diagnosticul şi tratamentul fibromialgiei nu se bucură de atenţia necesară, deşi impactul social, emoţional, economic şi funcţional al fibromialgiei este comparabil cu impactul artritei reumatoide.