O concurenţă benefică

Hipertensiunea este prima cauză de mortalitate în lume, depăşind alţi factori de risc, cum ar fi tabagismul, hiperglicemia, obezitatea şi inactivitatea fizică. Omenirea plăteşte din cauza acestei afecţiuni, anual, cu 7,5 milioane de vieţi. Statisticile arată că aproximativ 40% dintre hipertensivi ignoră boala şi nu urmează nici un tratament.

Există numeroase produse farmaceutice care au rolul de a normaliza tensiunea arterială, în funcţie de stadiul bolii, obiectivul fiind păstrarea valorilor tensionale sub valorile de 140/90 mm Hg în repaus. Din păcate, cu toate că există zeci de antihipertensive, se întâlnesc forme de boala severe şi, mai ales, rezistente la toate tratamentele medicamentoase clasice. Din această cauză, mai nou, se recurge la o manevră neobişnuită, şi anume la tratamentul pe cale chirurgicală.

Se ştia de mai mult timp că hiperactivitatea sistemului nervos simpatic (care inervează organele interne) joacă un rol important în provocarea hipertensiunii. La nivelul rinichiului, stimularea terminaţiilor nervoase determină o micşorare a diametrului arterelor (vasoconstricţie), care provoacă hipertensiune. Metoda chirurgicală constă în distrugerea nervului (X) la contactul cu arterele renale. Această distrugere se face printr-o emisie de unde de joasă frecvenţă, care se realizează cu ajutorul unei sonde de radiofrecvenţă, legată la un cateter şi introdusă în artera renală. Operaţia se realizează sub anestezie locală şi intervenţia durează aproximativ 40 de minute.

Până în prezent, prin această metodă s-au efectuat în lume 50 de intervenţii, ţările care participă la studiu fiind Franţa, Germania, Australia, Belgia, SUA şi Polonia. După ce se vor contabiliza peste o sută de pacienţi, se vor putea trage concluzii mai clare. Deocamdată se consideră că rezultatele sunt încurajatoare şi mai ales rapide, deoarece tensiunea arterială revine la valorile normale, post-intervenţie, şi pare a se menţine. Intervenţia nu exclude utilizarea şi a medicamentelor pentru controlul pe timp îndelungat a valorilor tensionale apropiate de normal.

Iată, însă, că un alt studiu, efectuat în 2009, aduce în scenă un concurent serios pentru acest tip de intervenţie. Este vorba de o moleculă cunoscută mai demult ca având acţiune diuretică (spironolactonă) şi care, într-o anumită concentraţie, determină acelaşi efect ca şi intervenţia chirurgicală. Dacă intervenţia chirurgicală se numeşte "simpatectomie renală pe cale endovasculară", administrarea spironolactonei ar fi o "simpatectomie chimică", fiind mult mai puţin invazivă decât chirurgia. Şi aici, se aşteaptă rezultatele pe termen lung, pentru a se putea aprecia care dintre "concurente" este câştigătoare.

Pentru a nu se ajunge la forma severă a hipertensiunii este strict necesar controlul preventiv, semestrial, al tensiunii arteriale, pentru o depistare precoce şi un tratament prompt şi adecvat. Puţini ştiu că această boală mai este supranumită şi "ucigaşul silenţios", deoarece pentru multă vreme este foarte săracă în simptome, acestea apărând doar cu prilejul crizelor hipertensive. De aceea, o activitate fizică adecvată, mersul pe jos şi terapiile antistres, alături de tratamentul medicamentos, pot prelungi semnificativ atât viaţa bolnavului, cât şi calitatea vieţii.