O iniţiativă deosebită

Sfârşitul toamnei şi începutul iernii acesteia au constituit o perioadă în care s-a desfăşurat o acţiune de voluntariat inedită. O echipă, coordonată de doamna şef de lucrări dr. farmacist Veronica Bild, secretara Asociaţiei de Algeziologie din România, a lansat prin intermediul internetului (www.pharmalgesio.ro) un concurs cu tema "Imaginea durerii prin gândurile şi ochii copiilor".

Concursul a fost organizat pe patru grupe de vârstă în intervalul 6-18 ani, având ca temă durerea ca suferinţă şi ca experienţă dezagreabilă. Participanţilor li s-a solicitat, ca, printr-un desen sau o compunere, să descrie ce înţeleg ei prin durere şi suferinţă. Juriul a inclus şi pe doamna profesor de limba română Magda Bostan, precum şi pe domnul profesor dr. Dorin Lehaci, artist plastic. Ca invitat de onoare al acestei manifestări, am avut curiozitatea de a privi şi citi câteva dintre lucrările prezentate de numeroşii concurenţi.

Am fost impresionat de modul în care copilaşii, în sinceritatea şi naivitatea lor, şi-au exprimat felul în care percep durerea şi suferinţa. De la desenele cele mai simple, în care copii de şapte ani ilustrează durerea desenând julituri sau fracturi, până la cele cu o simbolistică surprinzătoare, în care este desenat un copil înlăcrimat, iar în spatele său se proiectează în culori întunecate umbra ameninţătoare a tatălui care îl maltratează. Pe multe dintre desene apar chipuri de copii pe obrajii cărora sunt desenate lacrimi. M-a mişcat, de asemenea, imaginea unui chip de copil trist sau îndurerat, care priveşte pe fereastră cum alţi copii se joacă fericiţi în curte, fericire de care el nu are parte.

Parcurgând compunerile am remarcat una, scrisă de un elev în clasa a doua. Iată câteva fragmente din ea: "Prima dată, când aveam doi ani, am căzut cu fruntea în calorifer şi mi-am tăiat pielea. Mama m-a dus la spital la un doctor care mi-a făcut o injecţie care m-a durut şi atunci am simţit o durere apăsătoare şi ascuţită. Am ţipat. De atunci mi-e frică de injecţii şi ţip înainte de înţepătură... La şapte ani m-am tăiat la genunchi şi tare m-a durut. A curs foarte mult sânge şi nu am vrut să mă duc la doctor ca să mă coase ... Trei zile am stat în pat de frică să nu se dezlipească rana şi să mă doară iar. De atunci mi-e foarte frică de sânge şi de dureri... Şi să ştiţi, că pe toate fiinţele de pe acest pământ le doare când se lovesc, se rănesc sau se taie şi suferă foarte mult."

Ca specialist în studiul şi terapia durerii, am fost uimit de precizia cu care unul dintre participanţi şi-a descris pe o pagină şi jumătate suferinţa determinată de o durere de cap: "Durerea de cap... a venit în forţă, într-un mod brutal. O simţeam în partea de sus a capului, deloc în ceafă. După nu mult timp am făcut şi febră şi atunci durerea de cap s-a înrăutăţit... A urmat o perioadă de câteva zile, când durerea a fost la fel, crescând dimineaţa. Am ajuns să îmi ţin capul rezemat mai mereu, deoarece, atunci când îl ridicam, parcă ceva din el îl trăgea în jos ca şi cum ar fi fost greu. Câteodată, când îmi mişcam brusc capul, parcă se zguduia lumea mea în el... Tata mi-a dat mai multe medicamente, după care nu am simţit nicio schimbare... Într-o seară a început să mă doară foarte tare capul, era groaznic, încât am plecat la doctor. Deoarece medicul de la ORL plecase, doctoriţa de gardă mi-a dat nişte calmante, care mi-au alinat durerea pe moment, durere care apoi a revenit". Textul de mai sus ilustrează perfect simptomele unei sinuzite acute. De fapt, în finalul compunerii copilul scrie: "Deznodământul: m-am operat de sinuzită".

Juriul concursului a acordat diplome de participare tuturor concurenţilor, iar cele mai bune lucrări au fost răsplătite cu premii în obiecte, care le-au făcut plăcere micuţilor. Încurajaţi de succesul acestei prime ediţii, organizatorii doresc să repete aceste concursuri, pentru a-i educa pe copii cu privire la necesitatea de a-şi mărturisi durerile şi suferinţele pentru ca cei mari să le poată alina prompt şi eficient.