O moleculă dulce: aspartamul

A devenit aproape o obişnuinţă, ca atunci când soliciţi o cafea sau un ceai, să fii întrebat: „cu zahăr sau cu îndulcitor“? Îndulcitorii sintetici au fost utilizaţi în ultimul secol, fiind de un ajutor cert pentru suferinzii de diabet, precum şi pentru cei care vor să slăbească sau să-şi menţină greutatea.

Aspartamul, îndulcitor cu un conţinut caloric scăzut, a fost obţinut pentru prima oară în 1965. Este de 200 de ori mai dulce decât zahărul, iar doza zilnică recomandată este de 50 mg/kg corp. Pentru cei care nu se obosesc să facă calculul pentru organismul întreg, menţionez că pentru o persoană care cântăreşte 75 kg, doza recomandată este echivalentul a 20 de cutii de băuturi dietetice pe zi. Se consideră că peste o sută de milioane de persoane consumă zilnic aspartam, deoarece acesta este prezent în peste 1.500 de produse alimentare (din ţările dezvoltate).

Aspartamul se obţine prin combinarea a doi aminoacizi: fenilalanina şi acidul aspartic. Aceşti aminoacizi se găsesc şi în alimentaţia obişnuită printre cei 18 aminoacizi pe care îi consumăm zilnic.

Deoarece, molecula de aspartam este prea mare pentru a pătrunde în sânge, ea este transformată de către enzimele aparatului digestiv în trei substanţe diferite: fenilalanină, metanol (provenind dintr-un grup metil adăugat la fenilalanină) şi acid aspartic.

Foarte rapid, după ce s-a aflat acest lucru, au apărut acuzaţii pe internet, că substanţele provenite din aspartam pot determina o mulţime de probleme de sănătate, începând cu migrenele, scleroza multiplă, lupus eritematos şi terminând cu ameţeala, diabetul şi chiar starea comatoasă.

Pentru a clarifica şi spulbera definitiv aceste acuzaţii, trebuie precizate următoarele:

- în anumite circumstanţe, fenilalanina şi metanolul pot avea efecte toxice;

- fenilalanina este un aminoacid natural şi nu provoacă efecte toxice decât la persoanele care suferă de fenilcetonurie, o boală extrem de rară, care afectează doar o persoană din 15.000. Metabolismul acestor persoane nu procesează fenilalanina, iar aceasta poate creşte până la nivelul care devine toxică. De aceea, pe băuturile dietetice este imprimat pe etichetă avertismentul: „Atenţie, bolnavi de fenilcetonurie: conţine fenilalanină“. De menţionat că mâncărurile „normale“ conţin de fapt mai multă fenilalanină decât băuturile dietetice;

- metanolul este un alcool, care este toxic la doze mari, or băuturile dietetice conţin doar 20 mg de metanol pe doză, aceasta însemnând o cantitate extrem de mică, anihilată cu uşurinţă de către organism. Pentru comparaţie, vă informăm că un pahar de suc de fructe conţine 40 mg de metanol, iar un pahar de băuturi alcoolice poate conţine între 60-100 mg din acest alcool.

Aspartamul are surprinzător de puţine reacţii adverse, numeroase studii demonstrând că nu provoacă alergii, migrene, cancer, scleroza multiplă, boala Parkinson sau Alzheimer, că nu afectează vederea, gândirea, circulaţia sângelui sau comportamentul individului. Mai mult, există studii în publicaţii serioase, care confirmă rolul aspartamului în calmarea durerilor reumatice.

Tot ce i se pune în sarcină acestui îndulcitor artificial este că băuturile dietetice care-l conţin stimulează apetitul, fapt care vine în contradicţie chiar cu scopul acestor băuturi.

Deoarece toate acuzaţiile sus-menţionate la adresa aspartamului au apărut pe un blog american sub un nume fictiv, nu putem evita ipoteza că acuzaţiile ar fi putut proveni de la firme care produceau alte tipuri de îndulcitori artificiali.