O speranţă pentru diabetici

Pentru a rezolva cazurile disperate de diabet insulino-dependent, medicii au imaginat diferite metode. Dintre acestea, singura care pare a avea şanse de succes este grefa de celule pancreatice. Mai multe echipe din diverse părţi ale lumii au încercat aceste grefe în ultimii ani, dar fără mare succes, deoarece, după cinci ani de la intervenţie, mai puţin de 10% dintre pacienţi nu aveau nevoie de insulină.

Una dintre cele mai cunoscute boli este diabetul. Se cunosc două tipuri de diabet, în funcţie de dependenţa de insulină. Mai frecvent este diabetul de tip II (insulino-independent sau diabetul de vârstă), la care numai regimul alimentar adecvat şi unele medicamente administrate oral pot ameliora boala. Mult mai serios, prin complicaţiile sale, este diabetul de tip I (insulino-dependent), care apare cu o frecvenţă de aproximativ 1 la 150.000 de persoane, în special la copii şi tineri. Nu se cunoaşte cu precizie prin ce mecanism organismul lor secretă anticorpi care distrug celulele pancreasului responsabile de reglarea glucozei din sânge. În lipsa secreţiilor acestor celule, glicemia creşte, ceea ce poate conduce la apariţia infarctului de miocard, a accidentelor vasculare cerebrale, a leziunilor retinei şi a rinichilor. Singurul remediu este injectarea de insulină.

Din păcate, în 10% dintre cazuri insulina nu este eficientă şi astfel pacientul rămâne descoperit, într-o situaţie gravă.

Iată că, atunci când terapia celulară a diabetului părea să eşueze, o echipă medicală universitară pluridisciplinară din Lille, Franţa, raportează rezultate promiţătoare. În anul 2003, doctorii au selecţionat 14 pacienţi cu o vechime a diabetului de 25-30 ani, ajunşi în stadiul cel mai sever al bolii. A fost prelevat pancreasul de la donatori în stare de moarte cerebrală şi au fost izolate micile structuri care conţin celulele secretoare de insulină (insulele Langerhans). Aceste „insuliţe“ au fost injectate în vena portă (vena care face legătura dintre intestin şi ficat). După aproximativ 20 de minute, celulele se fixează în interiorul ficatului. În câteva zile, ele sunt vascularizate şi pot secreta insulina în circuitul sangvin. Trebuie menţionat că pancreasul, fiind foarte fragil, nu poate fi grefat ca atare.

Imediat după administrarea grefei trebuie început un tratament imuno-supresor, pentru a se evita respingerea de către organism. La lotul de pacienţi menţionat mai sus, în următorii şase ani, 11 pacienţi au păstrat celulele grefate în stare de funcţionare, la opt dintre ei nemaifiind nevoie de injecţii cu insulină. La trei pacienţi s-a înregistrat respingerea grefei.

Succesul echipei franceze faţă de cele din alte ţări constă în faptul că nu se realizează doar o singură injectare, ci 2-3 grefe la fiecare pacient, în aproximativ trei luni. În felul acesta creşte numărul celulelor viabile şi se îmbunătăţeşte rezultatul pe termen lung.

Concomitent cu injectarea grefelor se administrează şi un medicament, antitrombina, pentru creşterea supravieţuirii celulelor grefate.

Deoarece sunt sute de pacienţi care aşteaptă acest transplant şi sunt mult mai puţini donatori, se speră în obţinerea unei surse alternative de celule, de exemplu celulele stem. La începutul anului 2008, societatea californiană de biotehnologie Novocell a anunţat obţinerea de celule umane, insulino-secretoare, prin tehnici de bioinginerie la şoarece.

Oricare ar fi sursa celulelor grefate, un tratament imuno-supresor va fi necesar pentru tot restul vieţii, deoarece anticorpii pacientului vor avea continuu tendinţa de a respinge grefa.

Există speranţa că, în anii următori, se vor descifra cauzele care provoacă diabetul insulino-dependent de tip I, ceea ce va conduce la imaginarea şi realizarea unor tratamente mult mai eficiente.