Obezitatea - o boală în continuă expansiune

Obezitatea este o boală cronică uşor de diagnosticat de către oricine, chiar fără pregătire medicală. Din punct de vedere ştiinţific, se defineşte printr-un indice de masă corporală (IMC) de peste 30 kg/m2. IMC permite o apreciere globală a stării de nutriaţie si se calculează împărţind greutatea (în kg) la pătratul înălţimii (în metri). Conform studiilor epidemiologice, există o corelaţie puternică între greutatea corporală şi mortalitate, iar prevalenţa afecţiunilor legate de obezitate (ca diabetul zaharat, hipertensiunea arterială) începe să crească de la un IMC peste 25 kg/m2.

Obezitatea apare printr-un aport de calorii excesiv faţă de cheltuielile energetice, pe o perioadă îndelungată de timp.

Ştiinta a făcut mari progrese în înţelegerea mecanismelor moleculare care controlează cantitatea de grăsime corporală, dar o cauză genetică a obezităţii a fost identificată doar într-o minoritate din cazuri. Creşterea „epidemică“ a prevalenţei excesului ponderal, în ultimele decenii, este cauzată, fără îndoială, de modificarea factorilor de mediu, cu favorizarea sedentarismului şi a aportului de alimente cu conţinut caloric ridicat (grăsimi, dulciuri concentrate), în dauna legumelor, fructelor şi cerealelor. Prezenţa unei agregări familiale a obezităţii nu are drept cauză - cu rare excepţii - o bază genetică comună, ci „moştenirea“ unui anume tip de obiceiuri alimentare şi a unui stil de viaţă (de exemplu, petrecerea timpului liber în faţa televizorului sau în alte activităţi statice), care favorizează acumularea kilogramelor în plus.

Alterarea calităţii vieţii şi complicaţii metabolice

Obezitatea se asociază cu numeroase complicaţii, multe serioase din punct de vedere medical, care alterează calitatea vieţii şi conduc la îmbolnăviri şi moarte prematură. Principalele complicaţii sunt metabolice (diabet zaharat, modificarea grăsimilor din sânge - colesterol, trigliceride - cu efect de favorizare a aterosclerozei), cardiovasculare (creşterea tensiunii arteriale, cardiopatie ischemică, infarct miocardic, accident vascular cerebral, tromboflebite), respiratorii (alterarea ventilaţiei pulmonare, cu respiraţie ineficientă şi aport subnormal de oxigen, apnee în somn - perioade de oprire a respiraţiei în cursul somnului), osteoarticulare (gută, deteriorare articulară - în special a articulaţiilor care susţin greutatea: genunchi, şold, coloană lombară - cu dureri şi limitarea mobilităţii, uneori cu pierderea independenţei bolnavului), cancere (esofag, veziculă biliară, colon, sân, uter, col uterin, prostată), genitale (tulburări de ciclu menstrual şi infertilitate), gastrointestinale (litiază biliară, încărcarea grasă a ficatului - steatoză - cu hepatită şi chiar ciroză). Scăderea în greutate ameliorează multe din aceste complicaţii şi previne apariţia altora. Efectele pozitive sunt proporţionale cu gradul de pierdere ponderală şi apar încă de la o reducere modestă a greutăţii, de 5% din greutatea iniţială, cu condiţia ca scăderea să fie durabilă.

În rubricile următoare, vom reveni cu informaţii noi care să vină în sprijinul celor care doresc să ţină un regim de slăbire.