Obezitatea, o problemă importantă a pubertăţii

În ultimii ani, obezitatea tinde să devină o problemă gravă de nutriţie şi la copiii din România, cu variaţii între regiuni de la 3% la 17%. Se pare că probleme mai acute apar la fetele care intră în faza de pubertate, la care aportul energetic zilnic nu se consumă în totalitate prin mişcare, depunându-se sub formă de straturi adipoase.

La fetele cu greutate sporită, apar o serie de modificări majore, de natură hormonală sau psihică. De asemenea, fetele pot avea probleme cu oasele şi cu articulaţiile, fracturi şi deformări frecvente, picioare îndoite în X, iar, treptat, pot acuza probleme cardiace şi diabetice. De aceea, majoritatea tinerelor sunt preocupate, în mod justificat, să aibă o siluetă armonioasă, care să le dea sănătate şi să le permită să intre în blugii măsura „S“ şi în rochiile talia 36.

S-a stabilit că există o predispoziţie genetică pentru obezitate, care se poate moşteni de la o generaţie la alta. La copilul provenind dintr-o familie în care unul dintre părinţi este obez, riscul de a deveni, la rândul lui, obez este de 40%, iar în cazul în care ambii părinţi sunt gurmanzi şi supraponderali, riscul obezităţii al copil este de 80%. La aceşti copii, predispuşi genetic la îngrăşare excesivă, este necesară o intensificare a supravegherii în familie, întrucât există o moştenire a unui număr mai mare de celule adipoase, în paralel cu vicierea mecanismului de ardere şi de descompunere a grăsimilor.

La transmiterea ereditară a obezităţii şi a consecinţelor asupra duratei de viaţă au fost constatate unele diferenţieri între rase. Astfel, la un tânăr alb cu vârsta între 20-30 de ani, greutatea supraponderală severă îi va reduce durata de viaţă cu 13 ani, în timp ce, la aceeaşi vârstă, un tânăr afro-american obez va avea o speranţă de viaţă diminuată cu 20 de ani.

Particularităţi privind greutatea normală

În aprecierea stării normale sau anormale de greutate se va lua în consideraţie vârsta, sexul şi înălţimea copilului. Sunt consemnate unele particularităţi ale greutăţilor normale ale nou-născuţilor:

- greutatea băieţilor este mai mare decât a fetiţelor;

- mamele cu vârste de 28-35 ani nasc copii mai grei;

- greutatea medie a copiilor la naştere este mai mare în ţările nordice şi mai redusă în India.

În evoluţia greutăţii normale, sunt menţionate următoarele valori:

- la naştere copilul are circa 3.000 grame, cu variaţii între 250 şi 450 grame;

- în primele 4-5 zile după naştere, copilul scade în greutate cu 200-300 g (7-10%), din cauza pierderilor prin eliminare de urină; în următoarele 4-5 zile se ajunge la greutatea iniţială;

- în lunile I-IV după naştere, creşterea în greutate este de 750 g lunar şi se ajunge la 6 kg după 4 luni;

- în lunile V – VIII creşterea este de 500 g / lună şi se ajunge la 8 kg după 8 luni;

- în lunile IX – XII creşterea este de 250 g/lună şi se ajunge la 9 kg după primul an după naştere;

- între 1 – 2 ani creşterea în greutate este de 250 g / lună şi se ajunge la 12 kg;

- la vârsta de 4 ani, greutatea normală a copilului este de 15-16 kg, la o înălţime de 97-99 cm;

- la vârsta de 7 ani, greutatea ajunge la 20-21 kg, cu înălţimea de 115-116 cm;

- între 11-14 ani fetele au greutatea medie mai mare decât băieţii, ajungând la 42 kg şi înălţimea de 152 cm, comparativ cu 39 kg şi înălţimea de 150 cm la băieţi;

- între 14-18 ani fetele au greutatea medie mai redusă decât băieţii, ajungând la 52 kg şi 157 cm înălţime, în timp ce băieţii ajung 56 kg şi 168 cm.

Obezitatea înseamnă depăşirea cu 20% a valorilor normale

Plafonul de obezitate este considerat la o greutate care depăşeşte cu circa 20% valorile normale. Conform datelor specialiştilor francezi, există două tipuri de obezitate la copii:

- obezitate precoce, înainte de vârsta de 5 ani, corelată, adesea, cu greutatea excesivă de la naştere şi cu alimentaţia greşită în primii ani de viaţă;

- obezitate tardivă, care apare după vârsta de 5 ani, când copilul mănâncă mai mult în situaţii conflictuale, fie în familie, fie în şcoală (despărţirea părinţilor, naşterea unui frate, insuccese la învăţătură, certuri, pedepse corporale).

În ambele tipuri, obezitatea infantilă poate conduce, în proporţii de 80%, la obezitatea de durată a adulţilor, cu mari riscuri de a contracta unele boli grave (diabet zaharat, hipertensiune arterială, afecţiuni cardiovasculare, exces de colesterol, colecistite, pancreatite, constipaţii, blocarea respiraţiei în timpul somnului, poliartroze, varice).

Ce declanşează obezitatea

Printre principalele cauze care duc la starea de obezitate a copiilor în creştere pot fi menţionate: alimentaţia necorespunzătoare, cu un consum exagerat de fast-food, snacksuri şi alte semipreparate, modul de viaţă sedentar, cu lipsa exerciţiilor fizice, înlocuite timp îndelungat cu şederea în faţa televizorului sau a calculatorului. Uneori, mai intervin anumite disfuncţii glandulare şi un deficit de somn. Toţi aceşti factori determină, la copii şi la tineri, o creştere rapidă a numărului de celule adipoase (obezitate hiperplazică), în timp ce, la adulţi, obezitatea este cauzată de creşterea volumului celulelor adipoase (obezitate hipertrofică).

Supraalimentaţia influenţează multiplicarea celulelor grase încă din perioada intrauterină. Spre pubertate, numărul adipocitelor (celule grase) nu se mai modifică, iar creşterea ţesuturilor grase va avea loc numai pe seama măririi în volum a celulelor adipoase. Este bine de ştiut că volumul celulelor adipoase poate fi mai uşor dirijat prin reglarea regimului alimentar, în timp ce cu ritmul de înmulţire a acestor celule din faza copilăriei lupta este incomparabil mai grea.

Nutriţioniştii au calculat că excesul alimentar, în condiţiile unui consum energetic redus, ca urmare a unei vieţi sedentare, determină acumularea zilnică a unui excedent de 200 calorii. Acest excedent duce, în mod cert, la starea de obezitate, în creştere progresivă. De aceea, se impune ca, atât părinţii, cât şi copiii, să urmărească evitarea acestui surplus de 200 de calorii zilnice, respectând atât o alimentaţie raţională, cât şi un program de activităţi fizice cotidiene.

Ce este obezitatea

Obezitatea se defineşte printr-o stare patologică nutriţional-metabolică, cu depuneri de grăsimi în stratul subepidermic, însoţite de creşterea anormală a greutăţii corporale, ca urmare a unui aport excesiv de calorii, în comparaţie cu un consum energetic sub normal. Se consideră obezitate orice depăşire cu 10 kg faţă de greutatea normală, raportată la înălţime minus 100 cm şi se notează în 5 grupe:

- gradul I, cu exces în greutate de 10-15 kg;

- gradul II, cu exces în greutate de 20-25 kg;

- gradul III, cu exces de 30-50 kg;

- gradul IV, obezitate monstruoasă, cu exces de peste 60-70 kg;

- gradul V, obezitate colosală, care ajunge la 200-400 kg.

Localizarea depozitelor de grăsime variază după sex, vârstă şi natura activităţii zilnice. La femei, depunerile se fac pe şolduri, fese, coapse, la ceafă şi bărbie (tip Rubens), în timp ce la bărbaţi au loc depuneri pe torace şi abdomen. Între pliurile de abdomen, tegumentele se pot infecta, ducând la anumite afecţiuni dermatologice (intertrigo, piodermite). În multe cazuri, depunerile de grăsime se fac în diferite organe interne (ficat, inimă, rinichi, splină, muşchi), care îşi modifică forma şi funcţiile vitale.

Cauzele principale ale obezităţii sunt legate de stilul nesănătos de viaţă, cauzat de unele obiceiuri alimentare greşite, bazate pe mecanisme de tipul reflexului condiţionat, cu abuzuri de glucide şi lipide (la persoane gurmande), pe un substrat de sedentarism, cu consum caloric prea redus, în lipsa mişcării. Se ştie că la toate reuniunile sociale şi mondene sunt servite, din belşug, gustări bogate în calorii, cafea cu frişcă, prăjituri, ciocolate, bomboane şi băuturi alcoolice tari. Toate acestea duc, treptat, la obezitate, în grade variate.

La persoanele supraponderale, încadrarea în aceste calcule se poate realiza, în primul rând, printr-o dietă hipocalorică severă, de cele mai multe ori prin renunţarea la multe din plăcerile culinare.

Alimente interzise obezilor

Sunt strict interzise alimentele care măresc riscul obezităţii, al apariţiei cancerelor şi al dislipidemiilor (ateroscleroză, accidente vasculare, infarct de miocard, moarte subită) sunt următoarele:

- carne grasă de porc (340 calorii la 100 g), oaie, raţă, gâscă;

- peşte gras (crapul are 104 calorii%);

- afumături, mezeluri grase şi sărate, cârnaţi, sarmale;

- conserve de carne şi peşte;

- organe (creier, rinichi, icre);

- grăsimi animale (untură, slănină, jumări, unt);

- supe grase cu carne de porc, oase şi măduvă, rântaş şi supe drese cu smântână şi gălbenuşuri;

- lapte integral, brânzeturi grase şi sărate (caşcaval, şvaiţer), smântână, frişcă îndulcită;

- ouă cu maioneză şi aluaturi sau preparate ca omletă cu jumări (cu valoare energetică de 220 de calorii %, comparativ cu un ou fiert în apă cu numai 80 calorii%);

- fasole boabe şi linte;

- cartofi prăjiţi în untură sau ulei şi piure cu sos;

- pâine albă, paste făinoase şi produse de patiserie (pateuri, plăcinte, budinci, prăjituri, creme, cozonaci, dulceţuri, peltea, gemuri, halva, rahat, crochete, saleuri, fursecuri, bomboane, îngheţată);

- condimente iuţi (ardei iute, piper negru, hrean, muştar);

- fructe oleaginoase (nuci, arahide, alune, castane comestibile);

- fructe bogate în glucide (prune uscate, banane, stafide, smochine, curmale);

- siropuri şi alte băuturi răcoritoare îndulcite, băute între mese;

- cafea, cacao, ciocolată cu lapte, ceai negru sau verde (care stimulează secreţia de insulină şi măresc pofta de mâncare);

- băuturi alcoolice (bere, vin, coniac, ţuică, lichior), care stimulează apetitul şi reduc mobilizarea grăsimilor din depozite.

O atenţie deosebită trebuie să fie acordată consumului de sare, care reţine apa în ţesuturi, reduce fluxul sanguin renal şi produce deficienţe circulatorii periferice (edeme, hipertensiune arterială, congestie cerebrală, dureri de cap, insomnii). Renunţarea la sare scade savoarea alimentelor şi, indirect, pofta de mâncare. La nevoie, gustul mâncării fără sare poate fi refăcut cu unele plante aromatice (tarhon, salvie, ghimbir, rozmarin, sovârv, chimion, cuişoare, mărar) care au efecte şi în slăbirea progresivă.