Obligeana, virtuţi şi efecte în fitoterapie

Obligeana este una dintre cele mai importante plante medicinale, cu aplicaţii foarte diversificate. Efectele sale vindecătoare se manifestă la nivelul multor organe şi ţesuturi.

Ştiinţa modernă nu a reuşit să explice, decât în mică măsură, excepţionalele sale efecte de vindecare, deşi practica medicală a demonstrat că obligeana poate fi considerată un adevărat tezaur de sănătate. Pe toate meridianele globului, planta este folosită la tratarea celor mai diverse afecţiuni fizice şi psihice.

În bolile aparatului digestiv, obligeana este considerată „regina“ plantelor tămăduitoare, intervenind benefic în foarte multe afecţiuni, mai ales la ficat, pancreas, colecist şi splină.

Un efect special se exercită prin intensificarea secreţiilor gastrointestinale, mărind pofta de mâncare, mai ales în cazul unei anorexii pe suport nervos, datorită proprietăţilor eupeptic-amare şi tonic-aperitive. Tratamentul se face cu 10-20 de picături de tinctură (nu mai mult) sau cu două vârfuri de cuţit de pulbere, înainte de fiecare masă (la doze prea mari se reduce apetitul şi se provoacă o stare de greaţă).

Prin efectul fortifiant asupra tubului digestiv, obligeana intervine în vindecarea diferitelor afecţiuni: gastrite hiperacide, acute şi cronice, ulcere gastrice şi duodenale, pancreatită, digestie dificilă la un stomac leneş. În dereglările sistemului nervos exercită efecte binefăcătoare în tratamentul stărilor de nervozitate, epilepsie, şocuri psihice, coşmaruri, melancolie, depresie psihică, anxietate şi alte tulburări vegetative (amnezie, isterie, delir). Se tratează zilnic cu 2-3 linguriţe rase de pulbere din rizomi uscaţi. Aceste multiple acţiuni sunt datorate proprietăţilor calmante, psihice, sedative, anticonvulsive, antispastice, halucinogene şi tonic-nervoase.

Contra insomniei cronice este eficientă o cană cu infuzie de obligeană luată seara, înainte de culcare. La migrene, ameţeli şi dureri de cap, apărute pe fondul unei stări de stres, se indică, în uz intern, 2-3 linguriţe de pulbere pe zi, iar în uz extern cataplasme cu pastă de obligeană în apă, aplicate pe frunte şi ceafă.

Pentru îmbunătăţirea memoriei, mai ales la copii şi vârstnici suferinzi, se recomandă ca, în fiecare zi, dimineaţa şi seara, să se ia câte un vârf de cuţit de pulbere pus într-o linguriţă de miere.

În afecţiunile respiratorii, obligeana prezintă proprietăţi antiastmatice, sudorifice şi diuretice, cu acţiuni favorabile în stările gripale, bronşite, astm bronşic, guturai, febre intermitente şi hidropizie. Se foloseşte şi infuzie de obligeană în amestec cu brâncuţă (10 g rizomi de obligeană, 20 g brâncuţă la un litru apă clocotită) din care se iau câte 3 ceşti pe zi.

Circulaţia periferică a sângelui, blocată la nivelul picioarelor şi mâinilor (tromboze, flebite, arterite), se îmbunătăţeşte prin masaje cu ulei şi tinctură sau cu băi fierbinţi, având acţiuni reconfortante, mai ales la persoane cu picioare reci, obosite, cu dureri şi, eventual, cu varice şi ulcer varicos. În aceste afecţiuni, obligeana are rol de stimulare a circulaţiei sangvine prin artere sau vene şi de hrănire a ţesuturilor musculare.

În tratamentul reumatismului şi al poliartrozelor se folosesc cataplasme sau comprese cu infuzie de obligeană, aplicate pe locul afectat (patru linguri pulbere la 500 ml apă clocotită). Peste cataplasmă se pun o pungă de plastic şi o sticlă cu apă fierbinte, pentru a încălzi ţesuturile şi a favoriza preluarea mai rapidă, prin piele, a principiilor active din plantă. Bune efecte au şi băile locale cu macerat din rizomi proaspeţi.

Pentru întărirea gingiilor şi în paradontoză se mestecă, încet, bucăţi de rizomi uscaţi şi mărunţiţi, fără a-i înghiţi.

La sensibilitatea excesivă faţă de frig sau în cazul degerăturilor la nivelul picioarelor, mâinilor şi urechilor se recomandă băi calde cu macerat la rece de obligeană în care se scufundă partea vătămată. Ceaiul poate fi reîncălzit şi reutilizat de 4 ori.