Opiul, între bine şi rău

Pe numeroase posturi de televiziune apar relativ frecvent avertismente legate de pericolul major pe care îl reprezintă dependenţa de droguri. Printre cele mai periculoase droguri sunt citate adesea morfina şi heroina. Aceste substanţe sunt denumite opioide, deoarece, direct sau indirect, provin din opiu. Consumat de omul sănătos, opiul duce la dependenţă, însă pentru bolnavi, derivaţii din opiu constituie cea mai bună metodă de combatere a durerii.

Opiul este sucul lăptos care se obţine prin incizarea capsulelor unei varietăţi de mac (Papaver somniferum) (foto) înainte de înflorire. Acest suc, care capătă în contact cu aerul o culoare brună, constituie, sub forma turtelor de opiu, materia primă pentru extragerea mai multor substanţe active.

Două mari categorii de substanţe active sunt conţinute în opiu, şi anume derivaţii de tip morfinic, care au o acţiune analgezică puternică, acţiune antitusivă, antidiareică, de îndepărtare a anxietăţii, de producere a unor satisfacţii psihice şi fizice, dar uneori şi a unor halucinaţii; cealaltă categorie de substanţe active are drept cel mai cunoscut component papaverina, care are proprietatea de a combate colicele intestinale, biliare sau renale, de a dilata vasele, scăzând tensiunea arterială. Cu o asemenea bogăţie de proprietăţi nu este de mirare că 99% dintre medicii americani care au fost abordaţi la sfârşitul secolului al XIX-lea cu întrebarea „Ce medicament aţi alege să luaţi cu dumneavoastră dacă aţi fi lăsat singur pe o insulă pustie?“ au răspuns „Opiul“!

Consumat de persoane sănătoase, opiul dă dependenţă

Într-adevăr, nu poate fi găsită o altă substanţă care să fie în acelaşi timp capabilă să îndepărteze durerea, diareea, colicele, tusea, să dea o stare de bună dispoziţie şi să favorizeze somnul. Totuşi…totuşi, acest medicament are şi un mare dezavantaj, şi anume: consumat de către persoane sănătoase, determină dependenţă fizică şi psihică (adicţie). Deoarece la repetarea dozelor egale efectul de satisfacţie tinde să scadă (fenomen numit toleranţă), consumatorii tind să-şi administreze cantităţi din ce în ce mai mari, până când se ajunge la pragul la care centrul respirator este deprimat, iar individul intră în comă şi dacă nu este tratat imediat îşi poate pierde viaţa.

Dacă în urmă cu câteva veacuri opiul era consumat prin înghiţire sau prin fumat, începând din 1805, an în care a fost izolată morfina din opiu, consumul acesteia s-a amplificat în defavoarea opiului, cu atât mai mult cu cât substanţa putea fi administrată injectabil, având un efect aproape instantaneu.

Morfina, cel mai eficient mijloc de combatere a durerii

Realizarea de către britanici a unui derivat semisintetic al morfinei - diacetil morfina, substanţă mai puternic analgezică decât morfina - a creat impresia unei noi şi eroice victorii în combaterea durerii.

Încântaţi de descoperirea lor, britanicii şi-au numit substanţa nou obţinută „heroină“. Foarte curând însă au fost decepţionaţi. Pe lângă calitaţile de remarcabil analgezic, heroina s-a dovedit o substanţă care determină adicţie, mai rapid şi mai intens decât morfina.

De aceea, utilizarea ei în medicină a fost drastic restricţionată, astăzi ea fiind utilizată numai în Marea Britanie în cazul durerilor canceroase rezistente la morfină. În schimb, din spitale heroina a ajuns în stradă, devenind o ameninţare pentru sănătatea multor adolescenţi şi tineri din numeroase ţări ale lumii.

Cu toate acestea, este cazul „să dăm Cezarului ce-i al Cezarului“ şi să arătăm că nici după 200 de ani de la descoperirea sa nu avem un medicament mai bun decât morfina pentru combaterea durerilor cronice. Ar fi necesar de subliniat faptul că, atâta timp cât un pacient utilizează morfina pentru combaterea durerii, el nu ajunge la adicţie (dependenţă). Este datoria medicului să discearnă când pacientul său nu mai are nevoie de acest drog şi să-l întrerupă pentru a preveni apariţia dependenţei.

Administrarea de morfină nu înseamnă sfârşitul

Un alt fapt care trebuie subliniat este acela că printre bolnavi, dar, din păcate, şi printre medici persistă o abordare catastrofică a tratamentului cu morfină. Circulă ideea că, dacă ai început să administrezi unui pacient morfină, aceasta înseamnă sfârşitul. Nimic mai fals! În toate ţările dezvoltate, morfina este utilizată din ce în ce cu mai mult cu succes pentru tratarea durerilor dintr-o serie de boli noncanceroase, cum ar fi reumatismele deformante, zona zoster, nevralgia de trigemen şi alte tipuri de dureri.

Pentru a evidenţia diferenţa în abordarea consumului de opioide în scopuri medicale, vă putem informa că în România se utilizează anual aproximativ 3,5 kg de morfină, în timp ce în Danemarca consumul în acelaşi scop depăşeşte 70 kg. Ţinând seama că în România există multă durere insuficient sau prost tratată, considerăm că se impun atât măsuri legislative, cât şi o mai bună informare la nivelul medicilor şi a publicului larg pentru înţelegerea avantajelor utilizării raţionale a opioizilor.