Ospăţ, dar cu măsură!

Sărbătorile de iarnă, cu tot alaiul lor de obiceiuri culinare, aduc multe bucurii, dar şi necazuri acelora care abuzează de bucatele grele pregătite de gospodine, în special din carnea porcului tăiat de Ignat. De aceea, deşi e bine să gustaţi din toate câte puţin, recomandarea e aceea de a nu exagera în timpul meselor, de a asorta cărnurile grase cu cât mai multe legume proaspete şi de a nu abuza atunci când vine vorba de dulciuri. Nu în ultimul rând, ar fi bine să nu uitaţi că nici consumul în exces de alcool nu duce decât la o stare de sănătate precară.

În această perioadă, în aproape toate familiile se organizează mese îmbelşugate, care ţin de la Crăciun până la Anul Nou şi chiar până la Bobotează. Se prepară felurite mâncăruri în care predomină cărnurile de porc: cârnăciori, caltaboşi, tobe, lebăr, afumături, mezeluri, piftie în aspic, slănini, chiftele, nelipsitele sarmale (eventual, cu cubuleţe de slănină), fripturi grase şi maioneze. Toatea aceste mâncăruri greu digerabile urmează să fie udate cu ţuici, coniacuri şi vinuri din belşug.

După cum constatăm, din bogăţia culinară nu lipseşte carnea de porc, prezentă conform tradiţiei, dar al cărei exces, prin efectele toxinelor acumulate, poate declanşa unele afecţiuni destul de grave, mai ales la persoanele care au respectat, în totalitate, rigorile postului alimentar.

După 6 săptămâni de restricţii de la mâncare, organismul este pus în faţa unor mese prea încărcate, care declanşează poftele gastronomice şi îndeamnă la consumul unor cantităţi exagerate de alimente.

Mesele hipercalorice din aceste zile, care depăşesc adesea 4.000-5.000 de calorii, pot da complicaţii digestive, iar efectul benefic al postului, de refacere a organismului, de curăţire şi de vindecare a unor maladii, poate fi anulat şi înlocuit cu noi suferinţe, resimţite imediat, unele cu manifestări necruţătoare sau cu urmări de durată.

În această situaţie, omul va trebui să-şi controleze regimul alimentar, pentru a înţelege că „trebuie să mănânci atât cât este necesar pentru a trăi“. Se va insista pe ideea că „omul nu trebuie să trăiască pentru a-şi face un hobby dintr-o alimentaţie îmbelşugată, cu o multitudine de preparate“.

Bune exemple ne dau popoarele orientale, în special cele tibetan şi japonez, care pledează pentru o alimentaţie cumpătată, cu cantităţi reduse caloric, punând mare preţ pe evitarea prelucrării exagerate a hranei prin prăjeli şi prin tratamente chimice. Aceste popoare pun mare preţ şi pe modul în care se desfăşoară ritualul mesei, în linişte, răbdare, bună armonie şi respect faţă de comeseni. Prin tradiţii multimilenare, popoarele orientale consumă foarte puţine grăsimi, sosuri şi prăjeli, fapt ce se corelează cu rata scăzută a îmbolnăvirilor grave, inclusiv de cancer.

La europeni, inclusiv la români, este foarte mult apreciată carnea de porc, prăjită în tigaie sau preparată la grătar, adesea unsă, în prealabil, cu grăsimi sau condimentată din belşug, pentru a intensifica mirosul şi gustul şi pentru a mări apetitul.

Nu greşim mult dacă spunem că, în faţa unei mese îmbelşugate, interesul consumatorilor pentru o friptură la grătar, un cârnăcior proaspăt sau un peşte prăjit este stimulat, în primul rând, de mirosul şi gustul apetisant al acestora, creat prin adaosul unor preparate aromatizante.

Condimentele ajută la o mai bună digestie

Drept condimente naturale se pot folosi plantele aromatice autohtone, cum ar fi: chimion, coriandru, muştar, fenicul, cimbru, tarhon, mărar, pătrunjel, leuştean, anason, măghiran, hrean, ceapă, usturoi, mac, susan, boia de ardei iute sau dulce. Efectul maxim de aromatizare se realizează printr-un amestec, bine proporţionat, din mai multe specii de plante, în funcţie de componentele odorante din uleiurile eterice respective.

În utilizarea aromelor naturale din plantele existente în ţara noastră, se ţine seama de posibilitatea înlocuirii, cu succes, a produselor exotice provenite din zone tropicale (piper negru, cuişoare, scorţişoară, dafin, ghimbir, nucşoară etc). De asemenea, se urmăreşte specificitatea condimentării pentru produsele din carne (fripturi, cârnaţi, mezeluri, afumături, chiftele, marinate) precum şi pentru borşuri, tocane, salate, fasole, brânzeturi, saleuri, sărăţele, băuturi alcoolice şi răcoritoare aromatizate.

La mesele festive de Crăciun, Anul Nou şi Bobotează nu se va neglija ritualul sărbătoresc, recurgându-se la linişte, calm, cumpătare şi bună ambianţă, întrucât starea psihică de moment influenţează substanţial digestia prin activitatea diastazelor salivare şi a sucurilor gastrice din stomac. Nu pot fi lăudaţi mesenii care se grăbesc să golească primii farfuriile şi paharele cu băuturi, pentru a cere repetări. „Graba strică treaba“ şi în cazul când gazda îndeamnă, cu insistenţă, să se consume totul în mare viteză, pentru a se ajunge la cafele, cozonaci şi la plăcinte calde şi bine însiropate.

Somnul după masă, un „duşman“ sigur

După o masă copioasă este indicată o plimbare uşoară, timp de 30-60 de minute, în aer liber, pentru a ajuta digestia. Nu este indicată culcarea în poziţie orizontală, deoarece favorizează creşterea acidităţii în stomac, cu deversarea acidului clorhidric în esofag, unde declanşează arsurile (pirozis).

Sunt şi cazuri în care, la aceste mese festive, când se adună mai multe familii, să se discute probleme cu caracter conflictual, legate de afaceri neizbutite, nerealizări şcolare sau în gospodării, toate însoţite de o sonorizare acută a muzicii, ce „zgârie“ pe creiere. În plus, stresul poate creşte glicemia, cu mare pericol pentru persoanele diabetice. De aceea, este indicată ascultarea unei muzici plăcute, în ritm lent.

Iată că o petrecere ce trebuie să rămână de neuitat poate avea urmări nedorite, din cauza nerespectării celor mai elementare raţiuni medicale. Mai întâi apare senzaţia de oboseală, toropeală, stare de stres şi prea-plin. Ca urmare a digestiei greoaie, încep balonările, durerile gastro-ulceroase şi abdominale, colitele acute şi crizele de ficat, pancreas şi vezică biliară.

Tratamente fitoterapeutice

Printre afecţiunile cel mai frecvent întâlnite după sărbători se numără gastritele, hemoragiile digestive, pancreatitele şi chiar ulcerul gastric.

Gastritele hiperacide se tratează cu plante care au principii active slab alcaline, antiinflamatoare şi cicatrizante, administrate neîndulcite sub formă de infuzii sau decocturi din flori de salcâm, muşeţel şi gălbenele, herba de coada-calului, păpădie, pătlagină şi rădăcini de tătăneasă, obligeană şi lemn-dulce. Dimineaţa şi seara este indicat să se ia câte o lingură cu ulei de sunătoare.

Gastritele toxialimentare se tratează cu ceaiuri de muşeţel, mentă, roiniţă şi coada-racului, îndulcite cu miere de albine. La acestea se adaugă o cură cu oţet de mere, diluat în apă (două linguriţe la 200 ml), din care se bea câte o lingură la intervale de 5 minute, până la încetarea durerilor.

Gastritele foarte dureroase se ameliorează cu ceaiuri calmante care conţin herba de mătăciune, pelin şi coada-racului, flori de siminoc, muşeţel şi coada-şoricelului, rădăcini de tătăneasă, valeriană, genţiană şi obligeană, seminţe de anason, chimion şi fenicul. Efect imediat are şi o cană cu apă caldă şi purificată prin 6 fierberi repetate, băută înainte de mese.

Gastritele alcoolicilor sunt remediate cu decocturi din frunze de roiniţă, seminţe de fenicul şi rădăcini de lemn-dulce, câte 3 căni de ceai cald pe zi.

Gastritele cu hemoragii interne, prin care se elimină sânge de culoare închisă (brun-negru) din cauza reacţiei cu acidul clorhidric din sucul gastric, se tratează cu un decoct din scoarţă de stejar, rădăcini de troscot, flori de muşeţel şi herba de traista-ciobanului şi urzică vie.

În toate tipurile de gastrite, mai ales în cele hipoacide, se recomandă să se bea câte un păhărel de 50 g cu miere de albine, de trei ori pe zi, cu 30 minute înainte de mesele principale.

Remedii pentru tratarea pancreatitei

Pentru tratamentul pancreatitei sunt indicate plante cu proprietăţi colagoge şi acidifiante cum sunt: nalba de grădină, lichenul de piatră, anason, coada racului, sub formă de infuzie sau macerat, dar şi decocturi din amestecuri de plante (arnică, muşeţel, mentă, păpădie, valeriană). De asemenea, pe suprafaţa abdomenului, în zona pancreasului, se unge cu alifie de gălbenele şi apoi se pune o cataplasmă cu herba de coada calului.

În primele zile de pancreatită acută se interzice orice alimentaţie pe cale bucală care ar putea stimula secreţia pancreatică şi accentua durerile. Se recurge la soluţii nutritive de glucoză şi aminoacizi, administrate prin cateter nervos central. După 4-5 zile se trece la o dietă orală semilichidă (300-400 ml pe zi), bogată în glucide, formată din ceaiuri îndulcite şi sucuri nesărate din tomate, castraveţi, ridichi, cireşe, portocale şi lămâi, la care se adaugă fermenţi pancreatici (triferment şi procaină) şi vitamine liposolubile (A, D, K).

La 2-3 săptămâni după crizele pancreatice acute şi în cazul pancreatitei cronicizate se impune respectarea unui regim dietetic complet, hiperproteic şi hiperglucidic, pentru refacerea organismului, cu excluderea alcoolului, a grăsimilar animale şi a exceselor alimentare, ţinând seama de bolile asociate (colecistite, duodenite, stomac operat).

▲ Tratamente pentru ulcerul gastric reactivat

În uz intern, cele mai eficiente sunt curele de lungă durată folosind zilnic, înainte de mesele principale, infuzii de gălbenele, luate separat sau în amestecuri cu tătăneasă, muşeţel, coada-şoricelului, pătlagină, nalbă, lavandă, roiniţă, păpădie, pir, iarba-tâlharului, troscot, sovârf.

Este foarte eficace maceratul din rădăcină de tătăneasă, îmbogăţit cu alantoină, care contribuie la cicatrizarea nişelor în câteva săptămâni. În ulcerul duodenal cu hemoragii interne (melene) se recomandă speciile medicinale care au proprietăţi emoliente şi antibiotice, reacţii alcalinizante şi conţin vitamine regeneratoare (gălbenele, răchitan, iarba-tâlharului, pătlagină, muşeţel, obligeană, sunătoare şi ienupăr).

Bune rezultate se obţin cu amestecul din ulei de gălbenele şi ulei de sunătoare, din care se ia câte o lingură dimineaţa şi seara, cu 30 de minute înainte de mese, timp de 20 de zile, având acţiuni cicatrizante, antiseptice şi antiinflamatoare.

▲ Alegeţi aperitive uşoare şi multe fructe proaspete

Pentru a evita orice fel de neplăceri, este recomandată alegerea unor aperitive uşoare, cu muşchi de pui sau de curcan, brânzeturi degresate, fructe de mare, friptură de curcan, pui sau vită, peşte slab, cartofi piure, multe zarzavaturi proaspete, fructe şi necesarul de apă plată.

La prepararea mâncărurilor ar fi bine să se ţină seama de următoarele:

- gătitul fără grăsime animală se face în abur, folosind vase cu teflon sau Zepter;

- la fripturi la cuptor se poate înlocui o parte din uleiul vegetal cu vin sau suc de lămâie;

- sosurile să nu fie îngroşate cu făină, ci cu brânză degresată de vaci;

- la desert, în locul tortului de ciocolată, se recomandă cozonac, prăjituri cu fructe sau salată de fructe.