Osteoporoza, boala pierderilor osoase

Osteoporoza este o afecţiune a societăţii moderne, tributară unui anumit stil de viaţă, dietă, mişcare fizică. În ceea ce priveşte repartiţia pe sexe şi grupe de vârstă, femeile sunt victime obişnuite ale osteoporozei, din cauza pierderilor osoase postmenopauză, induse de deficitul estrogenic.

Se estimează că circa 40-50% dintre femeile cu vârste de peste 50 de ani prezintă condiţiile de apariţie a unei fracturi secundare osteoporozei. Bărbaţii sunt mai puţin expuşi, la aceştia osteoporoza apărând la vârste mai înaintate.

Masa osoasă este considerată determinantul major măsurabil al riscurilor fracturilor. Aceasta creşte în timpul copilăriei şi adolescenţei, până la 20-25 de ani.

Cel mai mare risc în declanşarea bolii - la femeile mici de statură şi cu antecedente în familie. Factori de risc: deficitul estrogenic dinainte şi de după menopauză, stilul de viaţă, bolile endocrine, fumatul, alcoolul, cafeaua, afecţiunile ginecologice, digestive, respiratorii.

Boala este diagnosticată pe baza simptomelor clinice (dureri osoase, locale sau generalizate), a fracturilor netraumatice, dar şi a metodelor de radiografie prin care afecţiunea poate fi evidenţiată. Până la diagnosticare însă, medicii urmăresc depistarea precoce a pacienţilor cu risc osteoporotic.

Osteoporoza atrage după sine creşterea riscului de apariţie a fracturilor produse spontan sau după traumatisme minime. Specialiştii avertizează că aproape o jumătate dintre persoanele de peste 65 de ani vor necesita îngrijire la domiciliu.

Fractura de şold, cea mai gravă consecinţă

Fractura de şold este cea mai răspândită consecinţă a declanşării osteoporozei. Aceasta reprezintă prima cauză de mortalitate la persoanele peste 75 de ani şi a doua cauză la cei în vârstă de 45-75 de ani. Totuşi, recuperarea este incompletă şi o treime din cazuri necesită îngrijiri pe termen lung.

Nu există nici o metodă de restabilire a calităţii osului atins de osteoporoză, de aceea prevenţia în osteoporoză este foarte importantă.

Când şi cum este asimilat calciul

Înainte de pubertate, în general, nu ducem lipsă de calciu, deoarece alimentaţia copiilor este foarte bogată în iaurturi şi lactate sub diverse forme. Situaţia se înrăutăţeşte în timpul adolescenţei, mai ales în cazul fetelor, care, pentru a rămâne suple, elimină din alimentaţie brânzeturile şi alte produse lactate. De asemenea, potrivit specialiştilor, o dată cu înaintarea în vârstă, absorbim şi fixăm calciul mult mai greu.

Cea mai bună sursă de calciu rămâne, fără îndoială, laptele. El mai există şi în câteva vegetale, în special în anumite legume verzi şi în fructele uscate, dar este mai puţin bine absorbit de organism. O altă sursă importantă de calciu sunt apele minerale, însă unele dintre acestea conţin mulţi suflaţi.

Brânzeturile cu pastă tare, cum ar fi emmental-ul, conţin mult calciu, iar iaurturile şi brânzeturile albe, proaspete, mult mai puţin. Dacă bem multă apă minerală calcică, avem nevoie de mai puţine lactate şi invers. De asemenea, unele persoane fixează mai bine calciul, în vreme ce altele elimină mai mult.