Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Păcate „olimpice“

Păcate „olimpice“

Un articol de: Ostin Mungiu - 09 Iunie 2009

Una dintre dezbaterile recente din sistemul de învăţământ este legată de practicarea sportului în şcoală. Este evident că avem nevoie de un tineret sănătos şi armonios dezvoltat, indiferent de numărul de ore de educaţie fizică din programele de învăţământ.

Din cauza televiziunii, care prezintă diferite metode de amplificare a masei musculare, toţi adolescenţii doresc să aibă un trunchi trapezoidal şi să arate ca Arnold Schwartzeneger. Deoarece prin exerciţii fizice nu reuşesc să obţină rapid dimensiunile dorite, unii dintre ei recurg la substanţe anabolizante. Cel mai frecvent sunt folosiţi steroizii anabolizanţi, care sunt derivaţi sintetici ai hormonilor sexuali masculini. Când au fost sintetizaţi, în deceniul al patrulea al secolului trecut, au fost utilizaţi medical pentru tinerii care aveau o insuficientă dezvoltare a glandelor sexuale.

Ulterior, dincolo de întrebuinţările medicale, steroizii au fost utilizaţi în scopul îmbunătăţirii performanţelor fizice sau a aspectului fizic. Se cunoaşte faptul că la Olimpiada din 1956, halterofilii sovietici au obţinut rezultate excepţionale după administrarea unei substanţe de sinteză asemănătoare hormonului natural masculin, testosteron. Exemplul a fost preluat ulterior şi de americani, care l-au utilizat în perioada 1960-1970, tot pentru „întărirea“ halterofililor.

În scurt timp, steroizii anabolizanţi au fost utilizaţi şi de alte categorii de sportivi, ceea ce a dus la interzicerea, din anul 1975, a utilizării lor de către atleţii participanţi la Jocurile Olimpice. Controalele din timpul jocurilor urmăresc prezenţa în sânge şi urină a steroizilor şi a metaboliţilor acestora.

O altă categorie de persoane, despre care se ştie că sunt utilizatori de steroizi anabolizanţi, sunt aceea a căror ocupaţie necesită forţă fizică mărită: gărzi de corp, militari de carieră şi chiar, uneori, muncitori în construcţii.

Alte persoane care abuzează de steroizi anabolizanţi sunt tineri care utilizează aceste substanţe pentru a-şi îmbunătăţi înfăţişarea, prin mărirea masei musculare, a forţei, a rezistenţei şi prin diminuarea zonelor grăsoase ale corpului. Aşa cum aminteam la început, există destui adolescenţi care abuzează de steroizi din dorinţa de a epata. Acest tip de tineri se „remarcă“ şi prin conducerea automobilelor în stare de ebrietate, utilizarea armelor, abuz de substanţe ilicite.

Consecinţele consumului de anabolizanţi

Efectele secundare cauzate de administrarea acestor substanţe sunt numeroase şi voi menţiona doar câteva dintre ele:

- toxicitate la nivelul ficatului, uneori cu icter;

- hipertensiune arterială;

- agresivitate cu comportamente sexuale aberante sau porniri criminale;

- impotenţă, în cazul utilizării repetate sau cronice;

- la femei, se poate observa creşterea excesivă de păr pe faţă şi pe corp, micşorarea sânilor;

- la adolescenţi, oprirea creşterii;

- modificări de personalitate;

- creşterea ratei mortalităţii, din cauza infarctului de miocard, comei hepatice sau sinuciderii.

Încercările de prevenire a abuzului de steroizi anabolizanţi constau în campanii de informare a elevilor şi studenţilor asupra efectelor adverse şi în depistarea consumului prin teste de laborator. Programele educaţionale trebuie prezentate credibil, subliniind atât efectele benefice, cât şi riscurile, deoarece mulţi tineri consideră că efectele adverse vizează numai pe alţii şi că ei, personal, nu pot fi afectaţi.

Mai multe informaţii pe această temă se pot găsi în volumul recent apărut la Editura Medicală, intitulat „Abuzul şi toxicodependenţa“, de Daniela Baconi şi colaboratorii.