Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Pacienţii cu tulburări psihice pot fi izolaţi pentru protecţie

Pacienţii cu tulburări psihice pot fi izolaţi pentru protecţie

Data: 23 Aprilie 2015

Pacienţii cu tulburări psihice pot fi imobilizaţi sau izolaţi pentru protecţia lor sau a altor persoane, fără a fi loviţi sau vătămaţi şi folosind un ton calm şi neutru, iar măsura nu va depăşi patru ore, timp în care vor fi făcute evaluări la cel mult 30 de minute, potrivit unui proiect al MS, informează Mediafax.

Ministerul Sănătăţii (MS)a pus în dezbatere proiectul de ordin privind normele de aplicare a Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice. Prin acesta, sunt stabilite normele speciale de îngrijire din structurile de psihiatrie şi situaţiile în care pot fi luate măsuri de contenţie.

Serviciile medicale minime pe care o structură psihiatrică trebuie să le asigure sunt: diagnosticul şi tratamentul tulburărilor psihice acute şi cronice; evaluări psihologice; psihoterapie; consiliere şi psihoeducaţie pentru pacienţi şi familiile lor; programe de terapie ocupaţională, educativă şi recreativă; servicii de asistenţă socială.

În situaţia în care intervenţiile terapeutice uzuale efectuate în vederea aplicării tratamentului eşuează, se poate recurge la imobilizarea sau contenţionarea pacientului cu mijloace specifice, dar care să nu producă vătămări corporale.

Contenţionarea poate fi folosită doar atunci când este necesară apărarea pacientului de acţiunile sale, care l-ar putea răni pe el sau pe ceilalţi şi doar în situaţia în care aplicarea celor mai puţin restrictive tehnici a fost neadecvată sau insuficientă pentru a preveni orice lovire ori vătămare. De asemenea, contenţionarea poate fi folosită numai în baza dispoziţiei medicului, menţionată în foaia de observaţie.

Măsurile de contenţionare sau imobilizare aplicate pacienţilor, incluzând toate dispoziţiile scrise ale medicului prin care s-au dispus acestea, se înscriu în Registrul măsurilor de contenţionare şi izolare aplicate pacienţilor, care va fi păstrat în condiţii de confidenţialitate.

Proiectul mai prevede că pacientul trebuie să fie monitorizat tot timpul imobilizării, pentru a observa dacă nevoile sale fizice, de confort şi siguranţă sunt îndeplinite. O evaluare a condiţiilor pacientului trebuie realizată la cel puţin fiecare 30 de minute sau la intervale de timp mai scurte, dacă medicul o cere.

Proiectul de ordin mai prevede şi modalitatea de protejare prin izolare a pacienţilor care reprezintă un pericol pentru ei înşişi sau pentru alte persoane. Această măsură trebuie aplicată cu maximă precauţie şi numai în cazul în care orice altă modalitate s-a dovedit ineficientă.

Izolarea pacientului se va face într-o încăpere special prevăzută şi dotată în acest scop.

Izolarea trebuie să fie aplicată pentru un timp cât mai scurt posibil şi revizuită periodic, la un interval de cel mult două ore, iar pacientul sau reprezentantul său trebuie informat despre această măsură.

Măsura izolării nu trebuie folosită ca pedeapsă sau ca o formă de ameninţare şi nici nu poate fi parte a programului de tratament. Această măsură poate fi dispusă doar de medic, în aceleaşi condiţii ca şi contenţionarea, şi trebuie menţionată în Registrul măsurilor de contenţionare şi izolare şi în foaia de observaţie a pacientului.

Proiectul defineşte totodată şi urgenţele psihiatrice, adică stările psihopatologice în cadrul cărora pacientul se află într-o disfuncţionalitate cerebrală severă, situaţie critică în care poate provoca autovătămare gravă, agresarea altor persoane, deces, distrugerea unor bunuri, comportamente nejustificate de caracteristicile realităţii prezente, cum sunt stările confuzionale. Astfel, urgenţe psihiatrice sunt considerate: tulburare psihotică acută; tulburări severe de comportament în tulburări de personalitate; tulburări psihotice post- sau intercritice în epilepsie; agitaţia psihomotorie; episoade acute delirant-halucinatorii în psihoze (schizofrenie, tulburarea afectivă bipolară) şi în demenţe; episoade expansive severe; episoade depresive severe; episoade depresive cu risc suicidar; sevraj alcoolic; tentativa de suicid şi sevraj complicat la alte substanţe psihoactive, care se vor trata în unităţile specializate în toxicologie şi adicţie.

Spitalele de psihiatrie care nu au amenajate astfel de spaţii sunt obligate să le amenajeze cu respectarea normelor din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice.

Proiectul de ordin va fi în dezbatere publică până în 20 mai. (Narcisa Urucu Balaban)