Paradoxuri medicale

De-a lungul a cinci decenii, de când lucrez în învăţământul medical, am avut ocazia să observ cum teorii care păreau imbatabile s-au dovedit a fi false şi cum medicamente care păreau leacuri minune au dispărut, după o scurtă perioadă de strălucire, în negura trecutului.

Nici în zilele noastre nu suntem scutiţi de astfel de evenimente. Un exemplu: aflăm din cărţi, reviste şi media că trebuie să utilizăm aşa-numiţii "antioxidanţi", pentru a anihila unele substanţe nocive produse de către organismul nostru şi denumite "radicali liberi". Iată însă că această concepţie, asupra căreia toată lumea părea să fie de acord, este serios zdruncinată. Dacă până acum, se considera că o alimentaţie bogată în antioxidanţi ar preveni îmbătrânirea, un grup de cercetători de la Universitatea McGill - Montreal, Canada comunica recent date care par să demonstreze contrariul. Aceşti savanţi au experimentat pe viermişori de laborator, pe care i-au modificat genetic, în aşa fel încât să producă radicali liberi în exces. Se aşteptau ca aceşti viermi să trăiască mai puţin, din cauza faptului că radicalii liberi vor accelera îmbătrânirea celulară. Spre mirarea cercetătorilor, în loc să moară, tinerii viermişori au trăit mai mult ca de obicei. Când în hrana acestora s-a adăugat vitamina C, un antioxidant cunoscut pentru neutralizarea radicalilor liberi, viermişorii au murit mai repede.

Încercând o explicaţie a acestor rezultate, aparent paradoxale, Siegfried Hekimi de la universitatea sus-amintită declara: "datele obţinute de către noi ne forţează să reinterpretăm alte studii: există o corelaţie de netăgăduit între radicalii liberi şi vârstă, dar noi credem că producţia de radicali liberi este un semnal protector care declanşează mecanismele de luptă împotriva îmbătrânirii". Se înţelege de aici că radicalii liberi nu sunt cauza, ci doar un indicator, un semn al îmbătrânirii. De aceea apare ca inutilă utilizarea antioxidanţilor pentru prevenirea bolilor asociate cu îmbătrânirea.

În lumina acestor date (dacă ele vor fi confirmate şi de alte cercetări) se pare că vom asista la declinul profilaxiei îmbătrânirii cu antioxidanţii atât de promovaţi de către nutriţionişti.

O altă presupunere din domeniul neurologiei pare a fi inexactă. Astfel, se considera că persoanele în vârstă, care au migrene repetate, vor prezenta mai repede decât normal tulburări comportamentale, ca rezultat al unui proces de îmbătrânire a creierului. Se credea că această îmbătrânire prematură este cauzată de leziunile microscopice care apar în creier ca urmare a crizelor migrenoase.

Cercetători francezi de la Unitatea de Neuroepidemiologie Inserm - Paris au urmărit 780 de pacienţi cu vârsta medie de 69 de ani, la care au evaluat atât istoricul migrenos, cât şi investigările precise ale creierului, obţinute prin rezonanţă magnetică. Ca urmare a acestei analize, a reieşit că, deşi cei care sufereau de migrene repetate prezentau mai multe leziuni cerebrale decât ceilalţi, atunci când au fost supuşi testelor de aptitudini cognitive s-a constatat că nu există nici un fel de deosebire între cei cu migrenă şi cei normali. Concluzia este liniştitoare pentru migrenoşi, în sensul că durerile lor nu antrenează şi fenomene de ramolisment cerebral, care să le afecteze comportamentul.