Parteneriatul dintre părinţi şi şcoală

Şcoala este o instituţie care formează şi informează tinerii, pentru a constitui elemente de progres, bunăstare şi sprijin în societate. Şcoala nu este un substitut al familiei, înlocuind bona sau căminul, când părinţii sunt ocupaţi, ci un colaborator al acesteia, cu specialişti diverşi, acreditaţi în procesul îndelungat de perfecţionare a omului modern.

După "cei şapte ani de acasă", în şcoala primară copilul este format de învăţător astfel încât să cunoască regulile elementare şi oficiale de comportare, de comunicare între oameni, de informare prin scris şi citit. Tot în această perioadă de dezvoltare somatică şi psihică a copilului învăţătorul poate sesiza unele abateri de la normal, care trebuie cunoscute şi gestionate de părinţi

Familia are obligaţia de a ţine o legătură permanentă şi eficientă cu şcoala, pentru a afla dacă copilul lor nu are tulburări de auz, văz, vorbit, de dezvoltare armonioasă a corpului, tulburări de înţelegere a realităţii, de afecţiune.

Tot de la învăţător află cum se oglindeşte în ochii copilului familia, sentimentul de afecţiune faţă de tata, de mama, de comunitatea sa. Eventual, cu ajutorul medicului şcolar sunt depistate la timp unele boli de plămâni, de inimă, de piele, boli digestive sau infecto-contagioase la propriul copil sau la colegii lui, pentru a se lua, din timp, măsuri de prevenţie şi tratament.

Şi veştile bune despre propriul copil trebuie ştiute din timp de părinţi, pentru a ajuta să le dezvolte mai uşor şi să le valorifice mai bine: talentul la desenat, cântat, dansat, activităţi sportive, faptul că memorează sau scrie foarte repede şi bine, are înclinaţii spre ştiinţe exacte sau că are un indice general de inteligenţă superior mediei.

În liceu se predau noţiuni de cultură generală care dezvoltă tânărului elev sentimentul de apartenenţă la cuceririle umanităţii. Adolescenţa este o perioadă de fragilitate fizică şi labilitate psihică, când se dezvoltă mai uşor boli infecţioase cronice, tumori sau malformaţii congenitale latente, dar şi furtuni psihologice de căutare a propriei identităţi sau a celeilalte jumătaţi.

Acum sfaturile tatei pentru băieţi şi ale mamei pentru fete sunt extrem de utile în a preveni trecerea unei punţi înguste şi periculoase a viciilor. Nu de puţine ori, copiii debusolaţi apelează la droguri şi băutură sau ajung să comită acte de violenţă. Nu profesorul de matematică sau diriginta rezolvă aceste frământări inerente pubertăţii, ci în mod special familia, eventual consultând medici şi psihologi.

După adolescenţă, facultăţile canalizează tinerii spre meserii cu care îşi vor asigura existenţa lor şi a familiei lor o viaţă întreagă. Alegerea acestui drum în viaţă, cu atât mai mult în perioade de crize economice, politice şi morale sunt mai dificile. Numai consilierea profesională, susţinerea părinţilor şi ambiţia tinerilor pot face ca meseria aleasă să fie corespunzătoare vocaţiei, competenţelor şi cererii pieţii.

Uniforma şcolară este simbolul de disciplină transmis de societatea civilă, dar dragostea şi devotamentul faţă de familie sau neam trebuie înrădăcinat şi transmis de părinţi. De aceea, nu-i de mirare şi de condamnat cei ce aleg şi aplică zicala "unde-i bine, acolo-i patria", ci cei ce nu au reuşit să-şi facă un loc în viaţa copilului lor şi culeg urmările mai mult sau mai puţin meritate.