Pepenii, cel mai generos rezervor de vitalitate al verii

A sosit vremea pepenilor, vedetele sezonului călduros: mult aşteptați atât de copii, cât şi de adulţi, în zilele toride ale verii. Cura din fiecare an cu pepene verde este deosebit de benefică, datorită multiplelor proprietăţi terapeutice: diuretice, depurative, laxative, antilitiazice, antiinflamatoare, antiinfecţioase şi cicatrizante.

Pepenele verde (Citrullus vulgaris, Citrullus lanatus) este un fruct foarte mult apreciat în alimentaţie, pe vreme de arşiţă, în plină vară, datorită gustului echilibrat, dulce, fin, suculent şi răcoritor. Interesul pentru consumul pepenilor verzi este datorat conţinutului de apă din fructe (90‑92%), de zahăr (7‑11 %), substanţe pectice, antociani, licopen (un puternic antioxidant), complex vitaminic (C, A, E, B6, B12 şi mai puţin B1, B2, H, PP) şi săruri minerale (îndeosebi de potasiu şi apoi calciu, fosfor şi fier). Aceste componente bine armonizate dau miezului caracteristici de valoare: suculent, dulce, plăcut la gust, culoare atractivă (roşie, roz, portocaliu sau galben), răcoritor şi nutritiv (potenţial energetic de 26‑29 kcal/100 g substanţă proaspătă). Pepenii mari, de până în 10 kg (chiar 20 kg), sunt recoltaţi în lunile august‑septembrie, la maturitatea de consum, şi pot fi păstraţi, fără degradarea calităţii, timp de două‑trei săptămâni, dacă sunt ţinuţi la umbră şi la temperaturi scăzute. Nivelul ridicat de licopen combate acţiunea distrugătoare a radicalilor liberi, protejează vasele de sânge, împiedică îngroşarea pereţilor arterelor şi evită apariţia aterosclerozei, prin dizolvarea plăcilor de aterom. De asemenea, previne dezvoltarea unor tumori maligne (mamare, uterine, colorectale, prostatice şi pulmonare).

Prin conţinutul ridicat în potasiu şi apă se previn: formarea pietrelor la rinichi şi vezică urinară, inflamaţii şi infecţii renale, hiperuricemie, gută cu exces de acid uric în sânge, inflamaţii splenice, litiaza biliară, hepatită cronică, constipaţii, vome. Prezenţa apei în cantităţi mari determină proprietăţi diuretice şi de detoxifiere, iar prin îndepărtarea senzaţiei de foame şi sete contribuie la scăderea greutăţii corporale şi a celulitei. Conţinutul ridicat în citrulină (un aminoacid) asigură pepenelui roşu un rol în dilatarea vaselor şi reducerea stresului oxidativ, responsabil de procesele inflamatoare ale articulaţiilor din corp. Astfel se ameliorează durerile musculare şi cele provocate de osteoporoză.

Seminţele de pepene, uscate şi măcinate, au rol în eliminarea calculilor biliari. Pentru aceasta se ia, timp de 10 zile, câte o linguriţă pulbere la o lingură ulei de măsline, dimineaţa, pe stomacul gol. Extern, pepenele roşu are efecte contra arsurilor uşoare, a inflamaţiilor tegumentare şi acţiuni de hidratare şi catifelare a pielii. Se aplică măşti cu pepene în combinaţie cu miere de albine (pentru ten uscat), cu frunze de mentă (pentru pori dilataţi) sau cu avocado (pentru riduri fine).

Moduri de utilizare

Cură de 10 zile cu pepeni în stare proaspătă, la toate mesele din sezon, sau cură de fructe timp de două‑trei săptămâni, în care una dintre mese să conţină numai pepeni. Pentru dizolvarea calculilor de la rinichi sau vezica biliară şi în caz de obezitate se vor consuma 1‑1,5 kg zilnic, timp de două‑trei săptămâni. În unele zone se obişnuieşte ca, la o masă, pepenele să fie însoţit de două felii de pâine neagră. Sucuri din miez de pepene, extrase cu storcătorul sau cu maşina de tocat, după care se strecoară prin tifon şi se bea un pahar pe zi, cu efecte miraculoase în hepatita cronică. Seminţe decojite şi măcinate fin, care se înghit (două linguri pe zi, cu puţină miere de albine), cu efecte deosebite în dizolvarea pietrelor la bolnavii de litiază renală şi biliară. Cataplasmă cu pulpă crudă, aplicată pe arsuri uşoare sau pe inflamaţii de piele.

Virtuțile terapeutice ale pepenelui galben

Pepenele galben (Cucumis melo) este un fruct delicios, aromat, parfumat, hrănitor şi cu efecte vindecătoare, care ar trebui să se găsească zilnic pe mesele tuturor. Pentru a fi cultivate în câmp sunt bine cunoscute soiurile de pepeni galbeni pro­priu‑zişi (Turkestan, Comoara Ungariei, Olive dâhiver), precum şi soiuri de cantalupi (Charentaise, Cantaloupe, Ananas, Prescott de Paris, Haleâs Best, Honney Rock, Honeydew, Jaune Canaria). Pentru sere şi solarii sunt valoroase soiurile Ogen, Overgen, Cantor, Ido, Savora şi Galia. Soiurile cultivate în ţara noastră sunt atât cele create în străinătate, cât şi unele forme autohtone (de Târgu Frumos şi de Topatani). Recoltarea pepenelui galben se face cu o zi‑două înainte de maturitatea de consum, după care se poate păstra timp de câteva zile, fără degradarea calităţii. Elementele de calitate ale acestor soiuri, care le fac recomandabile pentru consum, sunt: dulceaţa, suculenţa, fineţea, consistenţa, gustul, culoarea şi mai ales aroma dată de substanţele eterice, care sunt sintetizate în miez, la maturarea fructelor.

Pepenele galben are un conţinut ridicat de apă (90%) şi zahăr (13%) format din fructoză, glucoză şi zaharoză, caroten galben‑portocaliu (cu proprietăţi puternic antioxidante), vitaminele A, B1, B2, B6, B9, P şi mai ales C (40‑60 mg/100 g substanţă proaspătă), fibre alimentare, acizi graşi Omega‑3 şi săruri minerale (de potasiu, fosfor, calciu şi fier). Valoarea energetică este de 30‑56 kcal/100 g. Conţinutul în principii active asigură un ansamblu de proprietăţi terapeutice, cu efecte atât interne (laxative, diuretice, depurative, detoxifiante, antihemoroidale, aperitive, expectorante, revigorante la persoanele anemice, răcoritoare), cât şi externe (cicatrizante, antiinflamatoare). Aceste proprietăţi terapeutice pot fi valorificate în tratamentele multor afecţiuni. Prin reducerea cantităţii de sodiu din organism şi prin conţinutul în substanţe antioxidante, contribuie la reducerea riscului de atacuri cardiace şi la scăderea tensiunii arteriale, reglează fluxul sanguin şi normalizează sistemul imunitar. De asemenea, reglează funcţionarea glandei tiroide, prin substanţele active care contribuie la iodarea tirozinei şi la fabricarea hormonilor tiroidieni. La nivelul aparatului digestiv, asigură o bună digestie, elimină constipaţia, când este consumat pe stomacul gol, potoleşte senzaţia de foame şi asigură menţinerea unei greutăţi corporale optime. Antioxidanţii previn apariţia cancerului colorectal şi a hemoroizilor, prin eliminarea toxinelor şi curăţirea tubului digestiv.

La femeile gravide s‑a constatat un efect benefic în asigurarea evoluţiei normale a sarcinii, datorită prezenţei acidului folic, prevenind apariţia defectelor congenitale la bebeluşi. Important este şi efectul asupra căilor respiratorii, respectiv bronşite, tuse şi tuberculoză pulmonară. Vitamina A şi betacarotenul previn apariţia cataractelor şi a altor afecţiuni oculare. În afecţiunile externe, pepenele galben, bogat în vitamina K, are efecte benefice în diferite boli de piele (dermatoze infecţioase cu usturime şi prurit, alergii, contuzii, inflamaţii , arsuri solare, tenuri uscate şi ridate). Este recomandată o mască de faţă din pepene galben amestecat cu un ou crud.

Recomandări de consum

În alimentaţie se consumă sub diferite forme: stare proaspătă cu puţin zahăr, desert între mese (maximum două felii); suc proaspăt (200‑400 g/zi); compot de pepene galben (500 g), care se curăţă de coajă şi de seminţe, se taie în cuburi mici şi se pun într‑o compotieră; separat, se prepară un sirop concentrat (din zahăr, vanilie şi apă), care se toarnă fierbinte peste bucăţile de pepene şi se acoperă vasul până la răcire. Pentru folosinţă externă, miezul pepenelui galben se aplică sub formă de cataplasmă peste arsurile solare şi peste zonele inflamate. Tenul uscat se tratează, în fiecare seară, cu un amestec din suc de pepene galben, lapte proaspăt nefiert şi apă distilată (în părţi egale). Seminţele de pepene galben au proprietăţi antivomitive, calmante, expectorante şi antihemoroidale.