Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Pepenii, un excelent depurativ al organismului
Veronica F., Suceava: "În ce boli este recomandată cura cu pepeni?"
Prof. Constantin Milică: Interesul pentru consumul pepenilor verzi este datorat conţinutului fructelor în zahăr (7-11 %), substanţe pectice, antociani, complex vitaminic (C, A şi mai puţin B1, B2, H, PP) şi săruri minerale (îndeosebi potasiu şi apoi calciu, fosfor şi fier). Cura din fiecare an cu pepene verde este deosebit de benefică datorită multiplelor proprietăţi terapeutice: diuretice, depurative, laxative, antilitiazice, antiinflamatoare, antiinfecţioase şi cicatrizante. Aceste proprietăţi explică efectele pepenilor în prevenirea şi profilaxia unor afecţiuni interne (litiază renală şi vezicală, litiază biliară, inflamaţii şi infecţii renale, hiperuricemie, gută, inflamaţii splenice, hepatită cronică, constipaţii, vome, obezitate), precum şi a unori boli externe (arsuri uşoare, inflamaţii ale tegumentelor. Cura de 10 zile cu pepeni în stare proaspătă sau cura de fructe timp de 2-3 săptămâni, în care una dintre mese să conţină numai pepeni, este recomandată pentru dizolvarea calculilor de la rinichi sau vezica biliară şi în caz de obezitate. Se vor consuma 1-2 kg zilnic. Sucurile din miez de pepene, extrase cu storcătorul sau cu maşina de tocat şi strecurate prin tifon au efecte miraculoase în hepatita cronică. Se bea un pahar pe zi. Seminţele decojite şi măcinate fin (1-2 linguri pe zi, cu puţină miere de albine) au efecte deosebite în dizolvarea pietrelor la bolnavii de litiază renală şi biliară. De asemenea, pe arsurile uşoare sau pe inflamaţiile pielii se aplică, cu efecte bune, cataplasme cu pulpă crudă. Şi pepenele galben are un conţinut ridicat în principii active, care asigură un ansamblu de proprietăţi terapeutice cu efecte atât interne (laxative, diuretice, depurative, antihemoroidale, aperitive, expectorante, revigorante, răcoritoare), cât şi externe (cicatrizante, antiinflamatoare). Aceste proprietăţi terapeutice pot fi valorificate în tratamentele multor afecţiuni: interne - bronşite, tuse, tuberculoză pulmonară; constipaţie, hemoroizi; anemie; litiază renală; reumatism, gută; externe - contuzii; arsuri uşoare; întreţinerea tenurilor uscate.