Piciorul plat, diagnosticat din copilărie

Piciorul plat, denumit și platfus, este cea mai frecventă dintre tulburările de statică a piciorului, care afectează nu doar adulții, ci și copiii. Dacă părinții nu acordă atenție acestei probleme la primele semne, copilul riscă să sufere mai târziu. Lăsat netratat, piciorul plat determină în timp asimetrii osoase și de postură, care pot avea ca efect dureri de cap, de spate și de mijloc. Odată cu înaintarea în vârstă, tratarea piciorului plat devine tot mai anevoioasă și cu rezultate slabe. 

Absența scobiturii labei piciorului este normală fiziologic până la vârsta de doi ani, dar există anumite semne la care părinții trebuie să fie atenți pentru a depista de timpuriu un posibil picior plat la copiii lor. În jurul vârstei de 9-10 luni, când copilul începe să se ridice singur în picioare, părinții ar trebui să urmărească dacă apare o înclinare a gleznelor spre interior, o elasticitate prea mare a gleznei și o anumită slăbiciune, explică dr. Valentina Con­țanu, medic ortoped pediatru, în revista medicală Galenus. În cazul copiilor mai mari, predispoziția pentru picior plat se poate observa ușor: încălțămintea se deformează la mers și se tocește pe latura interioară a tălpii. În aceste situații, pentru un diagnostic corect este nevoie de un consult de specialitate și un plan de tratament foarte precis, în funcție de gradul de gravitate al acestei afecțiuni a piciorului.

După o examinare atentă a musculaturii gambelor, medicul face o serie de teste specifice pentru musculatură și articulații, iar pentru copiii mai mari există posibilitatea examinării cu un podoscop, care evidențiază amprenta plantară, adică forma tălpii.

Tratamentele sunt și ele adaptate în funcție de vârsta copilului. Cu cât depistăm mai devreme problema și începem tratamentul de la vârste foarte mici până la vârsta la care copilul începe să se ridice singur în picioare, cu atât rezultatele sunt mai bune. La copiii foarte mici, se poate începe cu exerciții de masaj pe gambă. Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, acest tratament poate fi completat cu kinetoterapie. În cazurile medii sau severe, se pot folosi niște atele speciale de posturare, care mențin piciorul, în timpul nopții, într-o po­ziție corectă. Pentru copiii de vârste mai mari, există tratamente de electrostimulare, care se aplică pe musculatura slăbită a piciorului, precum și tehnici de kinetoterapie.

Părinții trebuie să știe că piciorul plat ne se remediază de la sine, pe măsură ce copilul crește. Este doar un mit. Lăsat netratat, piciorul plat evoluează de multe ori spre agravare. Evoluția sa depinde, însă, foarte mult și de bagajul genetic al fiecărui copil, care îi poate influența musculatura piciorului și ligamentele. Dacă, genetic, copilul are o musculatură destul de slabă și ligamente extrem de elastice, chiar și prin tratament este destul de greu să se obțină rezultate. Acest tip de musculatură impune piciorului o poziție nefavorabilă în timpul dezvoltării copilului și astfel se poate ajunge chiar la necesitatea unei inter­venții chirurgicale pentru a redresa poziția piciorului. Sunt destul de multe astfel de cazuri și la adulți, care ajung la intervenții chirurgicale. 

Medicul Valentina Conțanu atrage atenția că piciorul plat nu se remediază dacă cel mic este lăsat mai tot timpul să meargă des­culț, așa cum cred unii părinți. Situațiile diferă de la copil la copil. Cei care au o musculatură foarte bună, într-adevăr, dacă sunt lăsați să meargă desculți, își dezvoltă gamba și musculatura picioru­lui - situație în care apariția piciorului plat poate fi prevenită. Sunt însă și copii care au o musculatură slabă - în cazul lor, piciorul va rămâne plat, indiferent cât ar merge des­culți și indiferent de tratamentele urmate. (I. M.)