Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Plante recomandate în tratamentul frisoanelor
Frisoanele se asociază cu „clănţănitul dinţilor“, cu senzaţia puternică de frig şi cu apariţia „pielii de găină“, în contrast cu temperatura ridicată a bolnavului. Respiraţia este scurtă şi sacadată, pulsul rapid şi faţă este palidă.
Tratamentele terapeutice se fac cu: - decoct din 2-3 linguri de scoarţă mărunţită de salcie la 250 ml apă clocotită; se infuzează 15-20 de minute şi se beau 2-3 căni pe zi, având acţiuni analgezice, sedative şi antitermice; - decoct din traista-ciobanului (5 g herbă uscată şi mărunţită la 200 ml apă rece); se fierbe 5 minute, se lasă în repaus 15 minute şi se iau câte 3 linguri de 3 ori pe zi; - vin din scoarţă de salcie (40 g, uscată şi pisată, care se macerează timp de două săptămâni într-un litru de vin); se consumă câte două păhărele pe zi; - infuzie din amestec cu flori de soc, flori de tei, flori de trifoi roşu, frunze de mesteacăn, herbă de coada-calului, isop, salvie, cimbrişor şi vindecea (în părţi egale); din amestec se iau 4 linguri rase la doi litri apă fiartă, se infuzează 2-3 minute şi se bea câte un ceai călduţ la intervale de 3 ore, adăugând câte două linguri de bitter suedez la fiecare cană; - tinctură de echinacea (7-10 picături de 3 ori pe zi în ceai); - tinctură de beladonă (5-7 picături în ceai, luate la orele 10 şi 16). În folosire externă se aplică o frecţie generală pe corp cu tinctură de tuia, macerat alcoolic din ardei şi arnică (20%), macerat alcoolic de dracilă (frunze şi scoarţă); - baie de şezut caldă şi cu temperatura în creştere progresivă timp de o oră sau împachetare cu pături calde şi sticle fierbinţi aplicate pe părţile laterale ale corpului. Sunt eficace masajele cu unguent de arnică sau orice unguent antiinflamator.