Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Poliartrita reumatoidă, o boală tratabilă

Poliartrita reumatoidă, o boală tratabilă

Un articol de: Vladdorin Bejan - 18 Noi, 2007

Poliartrita reumatoidă este o boală reumatismală de tip inflamator, de cauză genetică şi mecanism fiziopatogenetic imunologic. Altfel spus, „focul“, inflamaţia, care macină în primul rând articulaţiile, este predispus la unii oameni prin moştenire, genetic, iar „lanţul“ distrugerilor este cauzat de nerecunoaşterea şi atacarea propriilor ţesuturi (mecanism imunologic).

Poliartrita reumatoidă este boala în care inflamaţia distruge mai multe articulaţii, cu precădere la extremitatea membrelor, la mâini şi laba picioarelor, întâlnită la 1% din populaţie, mai frecvent la femei. Cauza bolii depinde de zestrea genetică, cu riscul ca unii oameni să facă forme mai uşoare de boală sau, mai târziu, alţii să facă boli mai grele şi încă de la vârstă tânără.

Factorii care declanşează sau întreţin boala sunt: frigul, umezeala, infecţiile repetate, efortul fizic îndelungat, epuizarea psihică, alte stresuri. Dacă în artroze, boli degenerative, de îmbătrânire şi uzură a articulaţiilor ţesuturile se „macină“, ca o roată ruginită, în bolile reumatismale inflamatorii, globulele albe, armele de apărare a organismului, atacă şi distrug învelişul articulaţiilor, producând local umflarea, roşeaţa, căldura, durerea şi neputinţa funcţională.

Semne şi simptome

Afecţiunea debutează mai ales la femeile cu vârsta cuprinsă între 20 şi 40 de ani, cu dureri surde la articulaţiile mici ale mâinilor şi picioarelor, cu înţepenirea încheieturilor şi neputinţă, mai ales dimineaţa. Bolnavul are impresia că este răcit, că suferă de o infecţie cronică. Articulaţiile afectate se umflă, se înroşesc puţin şi dor la palpare. După luni şi ani de evoluţie, degetele se deformează la mâini şi la picioare, cu scurtarea şi devierea lor spre exterior.

Ce urmăreşte tratamentul medical

Obiectivul nr. 1 - îndepărtarea cauzei de boală, care, din păcate, nu se cunoaşte. Tinerii cu astfel de boli trebuie lămuriţi să nu dea naştere la copii, existând riscul mare de apariţie a bolii la urmaşi.

Obiectivul nr. 2 - blocarea mecanismului de întreţinere şi evoluţie a bolii. Se intervine în procesul imunologic de alergie şi nerecunoaştere a propriilor celule şi ţesuturi, unde sistemul de apărare trece la atac şi distrugere. Globulele albe din sânge atacă celulele sinoviale, aşa cum fac cu microbii, pe care îi „înghit“, eliminându-i cu puroiul rezultat. În afara puseelor inflamatorii, adică în perioadele de linişte a bolii, mecanismele de reparaţie fibrozează şi anchilozează articulaţiile. Aici intervin toate medicamentele antireumatismale necortizonice, cortizonice, antitumorale şi cele mai recent descoperite din familia medicamentelor biologice, modificatoare de boală.

Obiectivul nr. 3 - tratamentul complicaţiilor bolilor de bază. Nu de puţine ori osteoporoza şi diabetul, bolile de stomac şi ficat, bolile cardiovasculare, bolile de sânge însoţesc poliartrita reumatoidă, fie ca şi manifestare în timp a acestei afecţiuni, fie ca şi complicaţie a medicamentelor strict necesare folosite de-a lungul anilor.

Obiectivul nr. 4 - tratamentul simptomatic. În primul rând trebuie tratate durerile, usturimile, greţurile, insomniile, depresiile, oboselile, folosind metode de atenuare a acestor neplăceri ce însoţesc boala.

Obiectivul nr. 5 - prevenirea secundară, adică a evoluţiei rapide şi instalării complicaţiilor grave, care fac viaţa grea sau o pun în pericol, de exemplu, osteoporoza cu risc înalt de fractură, intoxicarea măduvei osoase cu risc de anemie şi de infecţii, atrofii musculare şi deformări care fac deplasarea dificilă sau chiar leagă bolnavul de pat sau cu neputinţa de a se îmbrăca singur.

Obiectivul nr. 6 - întreţinerea funcţională. Menţinerea în limite apropiate de normal a capacităţii de lucru a organelor vitale: inimă, plămâni, tub digestiv, aparat locomotor şi recâştigarea activităţilor pierdute.

Instituirea şi conducerea tratamentului este grija şi datoria medicului specialist. Bolnavul are obligaţia de a urma corect cele recomandate, de a participa activ la propria însănătoşire. Oricât de puternice şi de multe medicamente s-ar folosi, toate ajung la un moment dat la o maximă eficienţă şi peste această limită sunt chiar dăunătoare.

Metode de terapie

Regimul igienic de viaţă şi muncă presupune adoptarea unui stil de existenţă care să nu solicite fizic şi psihic bolnavul. Astfel, organismul nu trebuie să-şi epuizeze resursele şi, eventual, să lupte cu boala, prin mecanismele sale specializate.

Regimul dietetic - dacă pentru un om sănătos mâncarea „cea de toate zilele“ este doar o alimentare a organismului cu energie, pentru bolnav şi ceea ce înghite poate să contribuie în bine la susţinerea organismului în lupta cu boala sau, dimpotrivă, să fie un efort sau un motiv de suferinţă în plus.

Medicamentele sunt baza şi speranţa în lupta cu poliartrita reumatoidă. Ele asigură, atât cât se poate, de la om la om, succesul. Tratamentul de fond imunomodulator reprezintă complexul de medicamente diverse care, luate luni şi ani de zile, opresc evoluţia bolii şi chiar refac ţesuturile doar parţial afectate. Există medicamente „inteligente“, create prin munca şi cercetarea de mare performanţă, care încearcă să facă cât mai mult bine şi cât mai puţin rău de-a lungul anilor. Antiinflamatoriile necortizonice au efecte benefice, dar şi unele nedorite. Fiecare bolnav reacţionează în mod particular la fiecare medicament. Medicul cântăreşte dacă efectul bun este mai mare faţă de riscurile ce ar putea apărea în timpul tratamentului.

Metode complementare de tratament

Balneofizioterapia are doar un rol de completare şi susţinere a celui medicamentos. Nu sunt recomandabile aplicaţiile generale de nămol, băi generale cu ape minerale, băi de soare, gimnastică cu eforturi mari. Procedurile locale de hidro-termo-terapie (cataplasme, comprese, prişniţe, fricţiuni) ameliorează circulaţia vasculară. Masajul şi gimnastica medicală asigură tonusul şi troficitatea musculară, precum şi supleţea articulară. Electroterapia este folosită pe scară largă pentru calmarea durerilor şi îmbunătăţirea tonusului muscular.

Terapia ocupaţională antrenează mâinile bolnavului în activităţi de autoîntreţinere şi lucrative.

Radioterapia (raze X, raze Roentgen) este folosită de peste 100 de ani în calmarea durerilor, prin diminuarea inflamaţiei locale la una-două articulaţii.

Tratamentul psihologic şi de consiliere socio-profesională trebuie făcut ori de câte ori se recomandă, dar de persoane specializate, deoarece bolnavul vede cu proprii ochi că boala îi distruge aspectul, iar neputinţa îl face dependent de alţii.

Tratamentul ortopedic - la poliartrita reumatoidă, unde articulaţiile se deformează şi devin ineficiente rapid, ortezele „de noapte“ la degetele mâinilor şi picioarelor, la glezne şi pumni, pentru coloana vertebrală pun în repaus şi menţin în ax segmentele osoase. Ortezele funcţionale „de zi“, care ajută mâinile să prindă şi să tragă cu eficienţă pentru a se îmbrăca, spăla şi hrăni singur, sunt complexe şi utile. La picioare, susţinătoarele plantare de corectare sau de menajare, precum şi ghetele ortopedice pe măsură sunt create de persoane specializate şi uşurează foarte mult viaţa bolnavilor.

Tratamentele chirurgicale de protezare prin înlocuire nu mai sunt o noutate. Şoldul, genunchiul, articulaţiile degetelor pot fi înlocuite cu articulaţii artificiale când deranjează bolnavul prin durere sau prin compromiterea funcţiei.