Pregătirile pentru naştere

Grija pentru viitorul copil ar trebui să înceapă înainte de concepere, prin efectuarea de către viitorii părinţi a unui test genetic. Anticiparea venirii pe lume a celui mai preţios capital biologic solicită însuşirea de către părinţi a cunoştinţelor legate de primirea şi îngrijirile ce se impun, în vederea asigurării celor mai bune condiţii necesare dezvoltării lui normale.

În casă se va crea pentru copil mediul cel mai adecvat, alegându-se locul, mobilierul, lenjeria, astfel încât toate pregătirile să fie încheiate înaintea aducerii bebeluşului de la maternitate. Aceste preocupări ale părinţilor vor fi completate cu noţiuni de bază de puericultură.

Nou-născutul la termen prezintă un anumit grad de maturizare privind capacitatea sa morfofuncţională, de relativă independenţă, care îi permite o adapatare imediată la condiţiile vieţii extrauterine. Totuşi, el este supus unor riscuri ce se pot produce în timpul naşterii sau în perioada imediat următoare. Acţiunea acestor riscuri se însumează de cele mai multe ori, agravând evoluţia nou-născutului. Riscurile sunt legate de acţiunea unor factori cum ar fi:

- factorii teratogeni (factorii genetici, constituţionali, congenitali), ce acţionează din perioada de embriogeneză şi apoi în perioada fetală;

- agresiuni mecanice şi hipoxice din cursul naşterii;

- tulburări hemoragice apărute în cursul naşterii sau în perioada imediat următoare;

- factorii infecţioşi care au o influenţă negativă, mai ales după naştere.

Asistenţa medicală şi îngrijirile nou-născutului implică măsuri aplicate încă din perioada prenatală.

Momentul oportun al naşterii trebuie pregătit, astfel încât naşterea să se producă în condiţii fiziologice, pentru ca adaptarea lui la viaţa extrauterină să aibă un randament optim. La naştere şi după naştere obiectivele asistenţei şi îngrijirii nou-născutului urmăresc consolidarea acestei adaptări.

Asistenţa medicală şi îngrijirile recomandate

Asistenţa nou-născutului se asigură încă din perioada intrauterină şi este legată de depistarea cât mai precoce a sarcinii.

Supravegherea activă şi de specialitate a evoluţiei sarcinii se va efectua prin controale periodice, ocazie cu care se vor efectua şi unele investigaţii paraclinice.

Din această perioadă trebuie cunoscute cât mai devreme eventualele compatibilităţi imunologice, materno-fetale, prin determinarea grupului sanguin şi al Rh-ului, dar şi unele influenţe genetice posibile. În perioada sarcinii, orice medicament va fi administrat mamei numai după prescripţia medicului şi se vor evita toţi acei factori care pot precipita naşterea.

Starea de sănătate a mamei trebuie foarte bine cunoscută, încă din primul trimestru de sarcină, de aceea cercetarea unor boli cronice, cum ar fi diabetul sau unele infecţii cronice posibile, mai ales sifilisul, SIDA, hepatita virală B şi C, sunt obligatorii.

Se va acorda o atenţie deosebită focarelor de tuberculoză, acolo unde este cazul, izolându-se imediat nou-născutul de astfel de situaţii.

Evoluţia sarcinii poate fi apreciată printr-o urmărire periodică de către specialist, care va supraveghea riguros gravida şi care are datoria de a depista din timp sarcinile cu risc.

Când sarcina ajunge la termen, este obligatorie internarea, pentru asigurarea unei asistenţe medicale competente, atât mamei, cât şi nou-născutului.

Ce trebuie făcut în timpul naşterii

Naşterea reprezintă unul dintre stadiile cele mai critice, ce impune o intensă acţiune de suprasolicitare. Efectele acesteia pentru nou-născutul la termen sunt, în mare parte, traumatizante şi uneori au chiar caracter patologic. De aceea asistenţa medicală şi îngrijirea la naştere nu pot fi acordate decât în unităţi medicale organizate în acest scop şi care să aibă accesibilitate, funcţionalitate, dotări şi personal medical specializat.

În sala de naşteri, asistenţa medicală are următoarele obiective:

- favorizarea iniţierii respiratorii a nou-născutului;

- protejarea nou-născutului de riscul infecţios, cu respectarea riguroasă a tuturor normelor de igienă şi asepsie;

- protejarea nou-născutului de pierderile de temperatură.