Prevenția în obstetricǎ-ginecologie

Bunica mea spunea așa: „Bolile există la toate cuvântătoarele și necuvântătoarele de când a lăsat Dumnezeu viața pe Pământ”. Şi tot ea adăuga că, „dacă nu ar exista boli, nu ar fi nici doctori care trebuie să le trateze”. Asemenea culturii noastre populare, care deținea tot felul de mijloace-leacuri de a evita apariția bolilor, azi, medicina are o componentă semnificativă de prevenție.

Specialitatea obstetrică-ginecologie este vastă și fascinantă prin multiplele ei supraspecializări. S-au dezvoltat: medicina materno-fetală, tehnici de reproducere umană asistată, uroginecologie, ginecologie oncologică, laparoscopie, histeroscopie, colposcopie sau chirurgie robotică. Dar, să nu uităm ce presupun obstetrica și ginecologia la bază: sănǎ­tatea femeii gravide și negravide și, astfel, foarte multă prevenție.

Obstetrica este caracterizată de multǎ bucurie. Vestea unei sarcini și evenimentul miraculos al nașterii sunt asociate în majoritatea cazurilor cu multă veselie. În același timp, „obstetrica poate fi o furtună pe cer senin”, deoarece ur­gențele obstetricale pot fi soldate cu drame medicale şi familiale. Tocmai de aceea, prevenția este vitalǎ în aceastǎ ramură medicalǎ.

Concret, monitorizarea corectă a unei sarcini presupune diagnosticarea pre­con­cepțională a patologiei materne și tratarea acesteia prin colaborarea cu medici din diverse alte specialități. Un rol esențial în acest capitol îi revine medicului de familie. Ulterior, de la con­cepție la naștere, sarcina trebuie monitorizată pentru a decela și ține sub control boli materne sau a identifica eventuale malformații fetale. Unele paciente, din nefericire, nu efectuează investigații medicale pe toată durata sarcinii, considerând că nu sunt necesare sau, dacă ar afla că au un copil „cu probleme”, nu ar întrerupe sarcina. Scopul ecografiilor fetale nu este de a avorta feții malfor­mați, ci este consilierea familiei despre evoluția postnatală și asigurarea echipei medicale complete pentru a oferi tratamentul adecvat nou-născutului, la momentul optim după naștere. De asemenea, patologia obstetricală poate duce la complicații severe la naștere, precum hemoragii ce pun în pericol viața mamei. De exemplu, placenta praevia poate fi diagnosticatǎ pe parcursul sarcinii și se pot aplica măsuri de prevenție corecte la naștere.

Ginecologia, care se ocupă de sănătatea genitală a femeii negravide de orice vârstă, are foarte multe mijloace de prevenție. Cel mai elocvent este screeningul care se face de rutină prin examen Babeș-Papanicolau. Prin acest test se pot diagnostica precoce leziunile precanceroase ale colului uterin, înainte ca acestea să fie în stadiu de cancer. De asemenea, în cazul consultului se discută și despre cauza cancerului de col - virusul papilloma uman (HPV), împotriva căruia existǎ vaccin. Deci, cancerul de col uterin este cancerul ce poate fi prevenit!

Ecografia transvaginală are scopul de a identifica afecțiuni ale uterului, trompelor uterine sau ovarelor. Se pot decela fibroame, chisturi, endometrioza, malformații uterine, tumori ovariene etc. Ecografia mamară și mamografia sunt pentru diagnosticul patologiei mamare. De aceea, este obligatoriu ca pacientele sǎ se prezinte periodic la medic pentru a putea preveni afecțiunile ginecologice. Consultul este individualizat și adaptat în funcție de vârsta pacientei: adolescentǎ, preconcepțional, gravidǎ, lăuză sau menopauză.

(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București)